Vreti neuroni fericiti? Atunci oferiti-le carti!

Sal'tare!

Dupa cum ati observat, asta daca cititi fiecare postare a mea care nu contine oferte si noutati editoriale, ci doar  vorbe sau va mai aduc cate un fursec muzical,  am o mica obsesie cu titlurile postarilor. Imi place ca ele sa fie jucause, pline de culoare si sa transmita cumva ca-n spatele monitorului se afla cineva zapacit, iubitor de carti, glumet si mai ales cu o imaginatie bogata. Dar postul asta nu-i despre mine, ci despre carti, ele sunt vinovatele care au facut acest om sa fie asa cum e. Acest post reprezinta intrarea mea pentru concursul organizat de o librarie online  despre care v-am zis mai multe aici . 

Intrebarea la care Libris.ro ne invita sa raspundem este De ce citesc? si sa aducem 10 argumente. Pot sa zic ca e o intrebare usoara, adica sunt atatea motive pentru care citesc, pentru care pierd ore din zi si din noapte lipita de scaun si cu ochii in carte, pana incep sa vad stelute. Si totusi este greu. Ca si cum m-ar fi intrebat auzi, dar tu de ce respiri?, asa ca o sa o iau incet. De cand am primit e-mailul am intors intrebarea pe toate partile, am gasit raspunsuri, le-am taiat, am gasit altele si tot asa. Haideti sa incepem cu motivele poate e mai usor.

Cele 10 motive: 

I. viata e prea scurta. Unii spun ca viata e destula si ca ai timp sa faci aproape tot ce-ti doresti. poate ca asa e, dar mie nu-mi ajunge viata ca sa termin toate cartile pe care le vreau. Poate ma credeti sau nu, dar lista mea e ca cea a lui Mos Craciun si creste cu fiecare zi, luna, an si nu cred ca o voi termina prea curand. Ma si vad la pensie, cu nepotii pe langa mine si tot cu vreo carte in brate. A, si cu o pereche mare de ochelari:))

2. de ce sa nu citesc? Adica serios cine n-ar fi curios sa vada oare de ce toti citesc? De ce toti cara volumele alea cu coperti colorate, mate, noi, vechi, in format mare sau mic? De ce toti sunt asa de absorbiti ca, in autobuz, nici tipa care zbiara in telefon si nici muzica prea tare nu-i fac sa se miste, sa-si ridice ochii din pagini? Adica, dupa ce ca viata e scurta, sa mai murim si inconjurati de bezna inculturii si nestiintei? Si asta ne duce la punctul 3.

3. lectura/cartile te fac/e ne-prost . Daca mi-amintesc bine este si un clip pe youtube cu titlul "cartile te fac ne-prost". Adica ele iti ofera cunostinte din si despre orice domeniu vrei tu, pornind de la medicina, psihologie si pana la tehnologii, descoperiri, animale, plante, cosmos si multe altele. Poate nu-ti place sa citesti beletristica si esti omul care vrea sa afle totul despre ceva. De exemplu poate esti pasionat de plimbari. Atunci nu trebuie sa citesti ca sa afli unde sunt atractii si locuri frumoase de vazut? Si poate cu ocazia asta iti imbogatesti si cultura generala, te alegi si cu amintiri pe care le poti zice nepotilor, prietenilor si apropiatilor, dar mai adaugi si cuvinte noi la vocabular.

4. vocabularul. N-am nimic cu oamenii care au studii medii sau care au o cultura de nivel mediu. Nimeni nu spune ca toti trebuie sa fim doctori in cibernetica sau in limbile moarte, dar nici sa nu fim in stare sa purtam o discutie despre o carte pe care a citit-o toata lumea, un film sau un subiect oarecare. Pentru ca daca acel om vede ca tu vorbesti doar in propozitii scurte, cu cuvinte banale si nu emani nicio "aura" de ceva atunci cred ca va face un pas inapoi. Mereu am apreciat oamenii care te dau pe spate cu vocabularul lor, care iti vorbesc ore intregi despre un subiect si nu te plictisesc, carora le sclipesc ochii de inteligenta. Avem o limba frumoasa, o cultura frumoasa si o literatura, insa daca nu stim sa le folosim si sa ne exprimam cum trebuie, atunci ce pretentii sa avem ca strainii sa ne respecte?

5. imaginatia. Majoritatea oamenilor cred ca imaginatia e ceva pentru cei care pierd timpul, care viseaza cu ochii deschisi si nu vor sa faca nimic cu viata lor. Ceva care nu trebuie dezvoltat, un muschi care poate disparea. Pentru mine imaginatia inseamna totul. Cu ajutorul ei imi pot creea propriul univers, propria lume si imi pot transforma mintea in ceva doar al meu. De ce sa nu profit daca este gratis, nu trebuie sa platesc chirie si mai ales imi fac un bine? De ce sa nu visez ca pot face tot ce vreau si ca lumea e mai frumoasa decat cea pe care o vad cand pornesc televizorul sau merg pe strada? Iar imaginatia se dezvolta si se intretine citind. Nimeni nu se naste invatat sau cu imaginatia legata de gat.

6. placerea lecturii. Mereu cand ma apuc de o carte e ca si cum fac cunostinta cu un om ce-mi va deveni prieten. Mereu cand merg la biblioteca ma simt ca intr-un magazin de dulciuri si nu stiu in ce parte sa ma uit si ce sa iau acasa. Mereu cand sunt reduceri nu ma pot abtine sa nu mai adaug carti in biblioteca, desi ea sta sa cada pe mine. De fiecare data ma cufund, cu aceeasi bucurie, placere si mai ales dorinta in paginile cartilor. E ca o pofta pe care niciodata n-am sa o pot satisface complet. E ceva atat de dulce si la care n-as renunta. E mica mea placere vinovata.

7. autorii. Ei sunt ingerii/dracusorii vinovati de dependenta noastra. Mereu am admirat artistii, dar cel mai mult am respectat scriitorii. Felul cum un om poate deveni dumnezeu si face o lume in care sa vrei sa traiesti e ceva minunat. Felul in care creioneaza personajele si cum le dau viata e ceva special. Modul in care o replica sau un dialog te face sa razi cu lacrimi sau te face sa plangi imi da fiori. Golul pe care-l simti dupa ce termini o carte de care te-ai atasat dureaza pana incepi alta si e o senzatie dulce-amara. Regretul pe care-l ai ca personajele nu-s oameni reali si nu-i poti pastra langa tine mereu e mare. De ce sa nu cunoastem acesti oameni si sa ne bucuram de comorile lor?

8. cartile sunt suflete intre coperti. De cate ori nu vi s-a intamplat sa cititi o carte, sa va placa foarte mult si totusi sa va para rau c-ati citit-o? De fiecare data cand dau peste carti bune regret ca le-am citit, pentru ca as fi vrut sa le citesc iarasi. S iar, si iar. E ca atunci cand ai un prieten foarte bun si te-ai intoarce in timp doar ca sa retraiesti acele clipe cand scanteia s-a transformat in flacara. Cartile prin puterea cuvintelor sunt mult mai sensibile decat oamenii. Ele se deschid in fata cititorilor si nu cauta masti care sa le ascunda chipul, nu cauta scuze, nu tipa la tine, nu te cearta, nu intarzie si nu dorm. Ele sunt acolo mereu, asteapta sa le deschizi, sa le mangai, sa le cunosti si sa-ti daruiasca clipe frumoase. Mereu mi le-am imaginat stand pe raft si vorbind intre ele, intrebandu-se cine va fi urmatoarea care va fi simti degetele calde ale cititorului, cea care va fi mangaiata, stransa la piept, care va dormi pe perna sau noptiera acelui om. Care-i va face ochii sa straluceasca, mintea sa lucreze, gura sa zambeasca, inima sa simta si trupul sa se infioare. Cartile sunt cei mai buni, intelegatori, intelepti, amuzanti, calmi, dragastosi, calzi prieteni ai omului. Ele n-au nevoie sa vorbeasca, ci doar sa te imbratiseze. o imbratisare ce face cat o mie de cuvinte.

9. caracterul. Fiecare carte citita te face sa vezi lumea cu alti ochi, sa treci prin situatii la limita si sa privesti o intamplare din diferite unghiuri. Orice carte, cat de mica ti se pare, reuseste sa-ti sculpteze caracterul. Asa cum apa erodeaza calcarul si-i modifica forma, asa si cartile iti imbogatesc caracterul, il fac sa infloreasca si te ridica din masa amorfa a mediocritatii. Vrei sa fii cineva? Sa nu faci umbra pamantului degeaba? Sa lasi o urma? Atunci citeste mult, construieste-ti o cultura generala, slefuieste-ti personalitatea, invata sa iei decizii bune, tine doar oamenii ca tine aproape si o sa reusesti sa faci ce ti-ai propus. Nimic nu e imposibil, dar se face cu pasi mici. Ia-o incet, incepe cu o carte.

10. a povesti. Aici sunt mai multe de zis, dar ca oameni trecem prin diverse stadii si in toate apare povestirea. Povestim parintilor ce facem la scoala, prietenilor ce-am mai facut sau ii ascultam pe altii. Insa cand cineva imi poveste ce carte a mai citit urechile mele cresc si incep sa asculte cu si mai multa atentie. Cele mai frumoase discutii mi se par cele despre carti. Plus ca daca noi nu citim ce povesti le vom spune copiilor si nepotilor? Nu e mai bine sa le spunem noi, sa inventam, decat sa istorisim ceva ce vor citi oricum cand vor fi mai mari?

Am vorbit mai mult decat credeam la inceput si, recitind, imi dau seama ca n-am spus nici macar jumatate din ce aveam in minte. Plus cate nu mi-au mai venit acum. Insa e imposibil sa spui tot despre un asemenea subiect si mai ales in cuvinte. A citi inseamna a descoperi, a fii curios, a iubi, a simti, a rade, a plange, a visa, a crea. In carti gasim prieteni, personajele ne devin prieteni, traim mai multe vieti decat am putea trai fara ele si mai ales gasim puterea de a merge mai departe.

 Cartile sunt acolo cand oamenii iti intorc spatele, cand cerul e gri, cand ai o zi proasta, cand vrei sa vorbesti si nu poti sau cand vrei doar sa stea cineva langa tine si sa taca. Cartile ne ofera tacerea cea mai graitoare si totusi, nu cer mai nimic in schimb. Poate doar o imbratisare. Haideti sa le oferim cat mai multe imbratisari, sa ne bucuram de lectura, sa rasplatim astfel autorii ce si-au dedicat timpul si viata crearii cartilor, sa ne rasplatim pe noi, sa devenim mai bogati, mai plini, mai isteti. Un om citit este un om fericit. Iar un om fericit are neuroni fericiti. Asa ca dati-le carti. Sunt sigura ca nu se vor supara si ca vor mai cere. 

Eu am incercat sa spun cat am putut de multe si cum am putut, si sper ca-n proportie de mai mult de jumatate sa fi reusit. Astept si parerile voastre, pentru ca am nevoie de comentarii ca sa am, cu adevarat, sansa la vreun premiu. Si nu uitati, daca castig atunci va dau si voua din castigul meu. Voi organiza un concurs sau poate voi premia unul din comentarii, daca-mi va placea. Insa puteti comenta si din placere nu doar pentru premiu, caci cuvintele nu costa, ele doar valoreaza. Si nu uitati de libraria in care gasiti tot ce vreti la preturi bune! O librarie online ce vine acasa la voi prin internet si fizic prin curier.

P.S. chiar daca nu castig mie mi-a facut placere sa vorbesc despre aceasta mica/mare placere a mea.