RECENZIE - Tot ce nu ne-am spus niciodată de Sloan Harlow

 

Descriere:

Au trecut câteva luni de la accidentul care a ucis-o pe cea mai bună prietenă a Ellei, Hayley, iar Ella nu-și poate depăși sentimentul de vinovăție. Acum Ella s-a întors la școală și peste tot unde se uită sunt amintiri despre prietena ei – inclusiv Sawyer, iubitul lui Hayley. Încetul cu încetul, ei se apropie, până când Ella își dă seama de ceva îngrozitor: este îndrăgostită de iubitul celei mai bune prietene.

Cuprinsă de vinovăție, Ella apelează la jurnalul lui Hayley, sperând că va găsi în paginile acestuia ceva care o va face să se simtă mai bine în legătură cu ceea ce se întâmplă. În schimb, ea descoperă că Sawyer are propriile secrete și că relația lui cu Hayley nu a fost perfectă, așa cum părea.

Ella știe că ar trebui să stea departe de el, dar se trezește irezistibil atrasă, dar și speriată de tot ceea ce nu a știut niciodată despre el. Poate că e vorba despre durerea lui. Sau poate despre dorințele lui, curmate de o tragedie. Sau ar putea fi ceva complicat despre care doar Hayley știa?

RECENZIE:

"Tot ce nu ne-am spus niciodată" a fost o carte pe care am ales s-o citesc, deoarece voiam să citesc ceva rapid și lejer, dar nu știam neapărat ce. Și pot să zic că a fost o alegere bună, după ce-am citit-o într-o zi, dar n-aș numi-o o poveste care m-a dat pe spate sau că a fost la fel de surprinzătoare pe cât aș fi vrut eu să fie.

O chestie care mi s-a părut puțin ciudată e faptul că-i considerată o carte pentru adolescenți. Și poate că este, dar, în același timp, anumite scene sau teme discutate și exemplificate mi s-au părut mai potrivite pentru o carte mai mult new adult sau chiar pentru adulți. Sau, dacă autoarea ar fi vrut neapărat să le folosească, atunci poate ar fi putut să le scrie puțin altfel, ca să se potrivească mai bine cu restul părților din carte și cu tonul. Pentru că mie mi s-a părut c-a fost așa, o combinație de roman pentru adulți și adolescenți, și n-a reușit să facă complet și bine niciunul dintre ele. Dar asta-i doar părerea mea.

Cred că e o carte pe care o citești repede și ar fi bună și de luat în vacanță sau de încercat când vrei să ieși din reading slump. Căci are suspans, acțiune, scriitura e plăcută și simplistă, are întorsături de situație și dezvăluiri, și îți va plăcea mai mult sau mai puțin în funcție de cum reacționezi la ele și dacă finalul e ceea ce te așteptai tu. Mie mi s-a părut doar ok și mă așteptam la mai mult, ceea ce e subiectiv. Sunt sigură că altora le va plăcea mai mult și poate chiar vor considera surprinzătoare toate clipele acelea.

Despre personaje n-am aproape nimic de zis, deoarece au fost abia schițate, toți au fost foarte asemănători și nici n-am simțit ceva pe tot parcursul cărții. Lucru care e și mai deranjant, ținând cont că povestea asta se concentrează foarte mult pe personaje și pe relațiile dintre ele. Și nu-i nici deloc una ușoară. Și mai are și de-a face cu destule teme și situații în care se aruncă oamenii ăștia cu capul înainte... iar apoi tot ei dau din colț în colț și nu mai știu pe unde să scoată cămașa. Însă, poate și din asta pot fi luate niște lecții, iar fiecare e liber să-și tragă singur concluziile.

RECENZIE - Diabolica de S.J. Kincaid

 Descriere:

Nemesis e o Diabolică – un monstru, ar spune unii –, un umanoid creat în laborator special pentru Sidonia, fiica Senatorului von Impyrean. E nemiloasă, are o forţă fizică de temut şi i-a fost încredinţată o singură misiune: să ucidă pe oricine ar vrea să-i facă rău Sidoniei. Şi-ar da bucuroasă viaţa pentru ca aceasta să fie în siguranţă. 

Aşa încât atunci când Împăratul află de ereziile Senatorului Impyrean şi-i porunceşte să i-o trimită pe fiica lui la curtea galactică, Nemesis e cea care, deghizată, îi va lua locul Sidoniei. Odată ajunsă acolo, va descoperi că politica e un adevărat cuib de vipere, unde trebuie să se adapteze rapid pentru a supravieţui, folosindu-şi alte abilităţi decât cele fizice. Astfel, în mijlocul pericolelor şi al rebeliunilor, Nemesis îşi va descoperi umanitatea şi, poate, va găsi calea de a salva lumea.

RECENZIE:

Nici nu mai știu de când era „Diabolica” pe lista mea, dar am citit-o în sfârșit și pot să spun că mi-a plăcut mult. Nu știu când sau dacă voi citi vreodată și următoarele volume, dar a fost o poveste satisfăcătoare și m-a ținut în priză cât am citit-o, iar mai mereu m-am gândit ce urmează să se mai întâmple. Chiar dacă nu-i deloc o carte scurtă și uneori chiar aș fi vrut să iau o pauză, suspansul și scriitura sunt atât de bune, încât n-am avut cum. Plus că personajele chiar m-au făcut să-mi pese, ceea ce se întâmplă tot mai rar când citesc, deoarece greu mai găsesc personaje cu adevărat complexe și care să mă facă să simt.

Mi s-a părut foarte interesantă ideea cu umanoizii și a fost, zic eu, și bine scrisă. Mi s-a părut realistă și a fost plăcut să văd cum evoluează povestea și prin câte trece Nemesis, încercând să-și facă treaba, dar și doar vrând să trăiască. Chiar nu-i o poveste ușoară și mi-a plăcut că aflăm atât de multe lucruri, atât despre lume, cât și despre personaje. E plină de acțiune, suspans, multe întorsături de situație și chiar uiți că citești. În afară de un singur twist, care mie nu mi-a plăcut, aș zice că e o carte SF citită recent, căreia n-am ce să-i reproșez.

Personajele au fost bine scrise, complexe și imperfecte și, chit că sunt multe, nu mi s-a părut greu să le rețin sau să le înțeleg. Mi-a plăcut că motivația fiecăruia are sens și, chit că pe mulți nu i-am suportat, tot am apreciat faptul că au fost credibili și n-au fost în poveste doar ca celelalte personaje să aibă niște dușmani sau cu cine să mai interacționeze. În același timp, lumea, deși are multe elemente SF, este realistă și pare atât de vie, încât nu e deloc greu să te pierzi în ea.

„Diabolica” a fost o carte care a avut suspans, acțiune și momente tensionate, dar a avut și altele calme. A fost și despre prietenie, familie, încredere, vulnerabilitate și multe altele. Chiar cred că e o poveste în care fiecare va găsi măcar ceva care să-i placă și care să-l facă să dea paginile, iar dacă n-ai citit-o deja, eu zic că merită măcar încercată.

RECENZIE - Toate secretele tale întunecate de Diana Urban

Descriere:

Bun venit la cină și, din nou, felicitări pentru că ați fost selectați! Acum voi trebuie să faceți selecția.

Ce au în comun regina liceului, starul atlet, premianta, narcomanul, singuraticul și muziciana? Sunt cu toții invitați la o cină a bursierilor, doar ca să descopere că totul este o capcană. Cineva i-a încuiat într-o cameră împreună cu o bombă, o seringă umplută cu otravă și un bilet care spune că au la dispoziție o oră pentru a alege să omoare pe unul dintre ei sau… toată lumea moare.

Amber Prescott este hotărâtă să îi scoată din acea cameră în viață atât pe colegii ei, cât și pe ea, lucru ce se dovedește mai ușor de zis decât de făcut. Niciunul nu știe care ar putea fi legătura dintre ei și cine ar vrea să îi omoare. Pe măsură ce revin asupra evenimentelor din ultimul an care ar putea fi cauze posibile pentru acel ultimatum macabru, devine clar să fiecare are ceva de ascuns. Și cu ceasul ticăind, confuzia se transformă în frică, iar frica devine panică pe măsură ce o întrebare se insinuează cu rapiditate: Pe cine vor alege ei să moară?

RECENZIE:

"Toate secretele tale întunecate" a stat câțiva ani pe lista mea, dar acum a fost cartea perfectă care să mă scoată din reading slump și a mai fost și o surpriză plăcută. Căci mi-a plăcut mai mult decât anticipam și deși pe la jumătate am intuit eu cine-ar fi vinovatul nu m-a deranjat, ci mi-a plăcut. A fost un roman surprinzător, bine executat, cu multă acțiune, dramă, cu personaje bine scrise, multe secrete și un final neașteptat. Aș spune că dacă vrei ceva rapid și lejer de citit să-i dai o șansă. Eu am citit-o dintr-o suflare.

Mi-a amintit mult de cărțile lui Karen McManus și poate și de cele ale lui Holly Jackson așa că dacă-ți plac acelea poate îți va plăcea și asta. 

Mie mi s-a părut plină de suspans și deși e o carte pentru adolescenți și se concentrează foarte mult pe problemele tinerilor, pe dramă, familie, pe școală, pe secrete, lucruri care la acea vârstă sunt extrem de valoroase și periculoase, aș spune că oricine o poate citi. Însă cred că-ți va plăcea mai mult dacă ești mai aproape de vârsta personajelor sau citești de obicei astfel de cărți.  

Nu pot să zic că m-am înțeles cu Amber și ceilalți sau că am fost de acord cu alegerile lor, dar au fost bine scriși, imperfecți și pe tot parcursul cărții te vor face să te întrebi de partea cui ești, cine minte, pe cine crezi și pe cine ai salva tu din această situație. Sau dacă vreunul chiar merită să scape.

RECENZIE - Bărbați răi de Julie Mae Cohen

Descriere:

Saffy, o justițiară cu un cod moral strict, îi elimină pe „bărbații răi” care fac din femei o pradă. Misiunea îi e alimentată de o furie justificată și de setea de dreptate; în același timp, demersurile îi sunt complicate de propriile vulnerabilități și dorințe.

Nici cu viața sentimentală nu stă mai bine – e greu să păstrezi o relație când iubitul de azi poate ajunge victima de mâine.

Asta până când îl întâlnește pe Jonathan, realizator de podcasturi despre crime, care i se pare că e un tip cu adevărat bun.

Dar Jonathan e acuzat de crimă, așa că Saffy se trezește într-o situație inedită pentru ea: trebuie să salveze un bărbat.

RECENZIE:

Pur și simplu cred că "Bărbați răi" n-a fost cartea pentru mine, deși descrierea ei o făcea să sune fix ca o poveste pe gustul meu.

Înainte să spun ce nu mi-a plăcut mie și înainte să fiu extrem de subiectivă, vreau să zic că, dacă te intrigă, dacă te atrage coperta sau pur și simplu vrei să vezi ce-i cu ea, atunci pune mâna și citește-o. Căci nu se știe niciodată și poate o să treci pe lângă o carte bună pentru tine, doar pentru că am zis eu că nu mi-a plăcut.

Eu, deși am fost curioasă și am vrut să mă prindă, nu s-a întâmplat. Mi-a luat câteva zile să o citesc și, de fiecare dată când o lăsam jos, parcă nici nu mă făcea curioasă să citesc în continuare. Acum hai să vedem de ce.

În primul rând, personajele și scriitura. A fost scrisă simplu și a avut capitole scurte, ceea ce mi-a plăcut, dar faptul că e scrisă din mai multe perspective și, totuși, e greu să diferențiezi între ele, uneori dându-ți seama prea târziu în capul cui ești, pentru mine a fost un minus. N-am simțit nimic pe tot parcursul cărții, indiferent ce s-a întâmplat, și, în momentele șocante, mai că aș fi avut chef să dau din umeri sau să casc, atât de mult m-a afectat. Da, știu, e subiectiv și alții vor avea altă părere, dar așa a fost pentru mine.

Personajele au fost slab scrise rău de tot și nu mi-a păsat de ele. Iar felul în care se poartă sau cum reacționează m-a făcut să le plac și mai puțin. Jon, oricât de priceput ar fi, e atât de orb, încât mă mir cum a supraviețuit până acum. Efectiv nu vede ce se întâmplă în jurul lui și cade în capcane atât de ușor, încât, sincer, după o vreme nici nu mi-a mai fost milă de el. Iar Saffy și alții profită de asta cu vârf și îndesat, făcându-mă să mă gândesc dacă nu-și merită soarta. Saffy a fost... interesantă, să zicem, dar, Doamne, autoarea n-ar fi putut să o facă mai clișeică nici dacă ar fi încercat! Deși cred că intenția era să fie misterioasă și periculoasă, să ne arate ce face ea bărbaților care „merită” și cât de inteligentă e, iar Jon să aibă un aliat sau adversar pe măsură.

Mie mi s-a părut doar o grămadă de clișee umblătoare care îl ajută pe Jon – dacă chiar face asta – și toată cartea m-a dus cu gândul la o fetiță răzgâiată (deși e femeie în toată firea), impulsivă și care își face de cap pentru că poate, având impresia că n-o să o găsească nimeni niciodată. Și cam așa și e, căci nu știu ce naibii face poliția sau dacă își aduc creierul cu ei la muncă. Sunt imediat pe urmele lui Jon, dar asupra ei nu planează niciodată vreo vinovăție. Și ai spune: „Dar uite că e isteață și planuiește mereu, n-ar avea cum să-și dea seama.” La care eu aș spune că, din punctul meu de vedere, asta e doar pentru că autoarea a scris povestea în așa fel încât să nu existe consecințe și să fie totul extrem de convenabil pentru ea – ceea ce nu-i deloc realist. Acum, dacă asta sau ce-am zis mai sus pe tine nu te deranjează, aia e.

Da, a avut multă acțiune, suspans și întorsături de situație, dar mie mi s-a părut atât de ridicolă, încât n-am putut să o iau în serios și să spun că m-a ținut cu sufletul la gură. Culmea e că, în timp ce încerca să fie așa neserioasă și sângeroasă pe alocuri, încercând să o facă pe Saffy să pară o justițiară extraordinară, mi-a dat impresia că, în același timp, voia să fie și fix opusul. Rezultatul a fost o mare varză în ochii mei și o învățare de minte să nu-mi mai cumpăr o carte doar pentru că îmi place coperta și să mai și aștept de la ea să-mi placă. Deși, teoretic, n-a fost doar vina copertei, căci și descrierea suna bine. Acum, dacă stau să mă gândesc, descrierea e mult mai bună decât ce-am citit eu în paginile astea.

Îmi pare rău să spun asta, însă, pentru mine, "Bărbați răi" a fost doar ok. Poate-i și vina mea, căci am avut așteptări mari, dar cred că se putea mai bine. Putea fi o carte mult mai complexă din toate punctele de vedere și mi-ar fi plăcut mai tare. Însă asta nu înseamnă că ție n-o să-ți placă sau că e o carte rea. Ci doar că eu și cartea asta nu ne-am potrivit și, din păcate, uneori se mai întâmplă și asta, oricât aș vrea eu să-mi placă toate cărțile pe care le citesc.

Și repet: dacă te interesează, dă-i o șansă. Până la urmă, nu ai ce să pierzi și, sincer, tare m-aș bucura ca ție și altora chiar să le fie pe plac. Și să fiu eu singura pentru care n-a fost să fie.

RECENZIE - Falling. În picaj de T.J. Newman

 

Descriere:

Pune-ți centura de siguranță și așază-te confortabil în scaun. Urmează o călătorie cu suspans nonstop și șocuri care îți vor tăia respirația. Ești pregătit?

Tocmai te-ai îmbarcat într-un zbor spre New York.

La bord sunt alți o sută patruzeci și trei de pasageri.

Ceea ce nu știi este că familia pilotului a fost răpită cu treizeci de minute înainte de zbor.

Pentru ca familia lui să trăiască, toată lumea din avion trebuie să moară.

Singurul mod prin care pilotul își poate salva familia este să urmeze ordinele și să prăbușească avionul.

Îți dorim un zbor plăcut!

RECENZIE:

Am citit cartea asta mai încet doar pentru că n-am avut eu timp de ea, căci altfel aș fi devorat-o într-o singură zi.

E una din acele povești pe care vrei s-o citești repede, deoarece vrei să știi ce o să se întâmple: dacă vor supraviețui, dacă or să reușească să facă ceva și să salveze nu doar oamenii din avion, dar și familia pilotului. În același timp, pe tot parcursul poveștii, m-am întrebat de ce. De ce pilotul e pus în această situație? Vinovatul are ceva cu el sau cu avionul în sine? E un motiv politic sau e personal? A făcut pilotul ceva sau putea fi evitat? Va reuși totuși să facă față situației? E singur acolo sus sau se poate baza pe cineva? Dar dacă spune cuiva, nu înrăutățește lucrurile? Pot ele însă să devină mai rele decât sunt deja?

Scriitura lui Newman m-a prins de la primele capitole și, chit că eu am citit-o pentru acțiune, pentru suspans, pentru că voiam ceva care să-mi dea aceleași emoții ca un film cu tensiune maximă și efecte speciale, a reușit să mă facă și mai mult să-mi pese de personaje. Și, încet-încet, recunosc că aș fi vrut uneori ca timpul să meargă mai lent, ca ei să aibă măcar o șansă să încerce să oprească nebunia asta. Și, Doamne, cum a fost! Toate personajele sunt bine scrise, imperfecte, reale și realiste, iar toți încearcă să facă tot ce pot ca să-și atingă scopul. Acum, că vorbim de cei buni sau de cei răi, e altă discuție, fiindcă niciunul nu vrea să se lase mai prejos.

Mi-a plăcut foarte mult Falling și nu știu dacă ar plăcea tuturor, însă pentru mine a fost ceea ce trebuia. A fost lejeră, rapidă, a avut suspans, au fost destule întorsături de situație și, chiar dacă e un scenariu nebunesc, nu poți să spui că nu ar fi posibil și în realitate. Iar faptul că, în carte, totul e scris extrem de realist m-a încântat, dar mi-a și dat fiori în același timp, căci, de pe-o zi pe alta, ficțiunea ar putea deveni realitate. Iar asta nu-i deloc încântător.

Așa că, da, dacă vrei un thriller fără momente plictisitoare, plin de acțiune, cu personaje care fac ce au de făcut și încearcă, într-un mod realist, să facă față unei situații de criză, atunci citește-o. Sau poate vrei să o citești ca să afli dacă e posibil să supraviețuiești unui asemenea scenariu. Iar cei din echipaj, aș zice, oferă o prezentare foarte bună a răspunsurilor și a ceea ce ar fi de făcut.