Descriere:
Bel, o tânără de 18 ani, și-a trăit toată viața chinuită de misterul care învăluie dispariția mamei sale. În urmă cu 16 ani, Rachel Price s-a făcut nevăzută, iar fetița de atunci a fost singurul martor, doar că aceasta, evident, nu își amintește nimic despre cele întâmplate. Rachel a dispărut, se presupune că este moartă, iar Bel își dorește ca toată lumea să meargă mai departe și să depășească momentul.
Cazul însă revine în atenția comunității atunci când familia Price este de acord să devină protagonista unui documentar despre crime adevărate. Bel abia așteaptă să se termine filmările, pentru ca viața să revină la normal. Doar că... surpriză! Rachel Price reapare în mod misterios, iar lucrurile scapă de sub control.
Femeia vine cu o poveste incredibilă despre ce i s-a întâmplat în cei 16 ani în care a lipsit. Incredibilă, pentru că Bel nu este sigură că este adevărată. Dacă Rachel minte, atunci unde a fost în tot acest timp? Și mai important: ar putea fi această femeie periculoasă? Cu camerele încă filmând-o la fiecare pas, Bel trebuie să descopere adevărul despre mama ei, dar și motivele pentru care aceasta s-a întors din morți.
RECENZIE:
Cu regret spun că „Reapariția lui Rachel Price” este cartea care mie mi-a plăcut cel mai puțin de la autoare și, chit că am încercat să n-am așteptări, tot m-a dezamăgit și m-a lăsat cu un sentiment neplăcut. Dacă tu ai citit-o și ți-a plăcut, chiar mă bucur, căci, până la urmă, și eu tot asta mi-aș fi dorit pentru mine. Însă au fost destule lucruri care m-au deranjat și chiar n-am cum s-o văd altfel. Totuși, dacă e cineva care n-a citit-o și vrea s-o încerce, chiar sper să o facă și poate că veți fi mai mulți care vă veți bucura de ea.
Dar să îți explic de ce nu mi-a plăcut. Cred că, pe primul loc, ar fi faptul că povestea, mai ales în ultimele capitole, n-a fost deloc realistă – atât din punct de vedere a ceea ce s-a întâmplat, cât și gândindu-mă la cum au reacționat personajele, ce-au spus și cum o idee interesantă și cu potențial, pentru mine, s-a transformat în ceva grăbit, lipsit de realism și logică, și care m-a făcut să mă întreb dacă autoarea chiar a crezut că cineva ar crede că așa ceva ar avea sens sau că ar scăpa basma curată și ar fi așa de simplu să rezolvi astfel de situații. Da, știu, este foarte vag ceea ce zic, dar nu vreau să dau spoilere. Însă eu chiar am fost șocată de cum au mers lucrurile și nu în bine. Aș zice că au fost și momente când nu mi-a venit să cred că asta a fost scrisă de una din autoarele mele preferate, căci nici nu pare stilul ei – atât vorbind de firul narativ, de personaje, de scriitură, sau de cât de ridicolă a fost cartea asta pe alocuri.
Despre personaje pot să spun că nu m-am apropiat de niciunul și, după ce-am iubit primele două cărți din seria autoarei și pe Pip, astea mi s-au părut slab scrise, asemănătoare între ele și n-am simțit nimic pe tot parcursul cărții, ceea ce, pentru mine, e un mare minus. Căci da, deși este thriller, tot vreau să empatizez cu personajele, să le înțeleg și să fiu alături de ele. Dar când ele spun una toată cartea, iar apoi se schimbă brusc la 180 de grade doar pentru că sunt lovite de-o dezvăluire șocantă sau ceva ce au aflat... adică, da, înțeleg că îți poți schimba părerea imediat, însă trebuie și să aibă sens – atât din punct de vedere al acțiunilor și vorbelor tale, dar și al caracterului tău.
Iar eu, cu Bel mai ales, nu m-am înțeles, și, spre final, parcă a șters cu buretele tot ce făcuse și zisese pe parcursul cărții. Unii vor spune că deciziile ei au sens și că a făcut, până la urmă, ce a considerat bine, iar eu nu-i contrazic. Dar nici n-o să spun că mie nu mi s-a părut ridicol și lipsit de sens ca cineva – mai ales emoțional și mental – să ia asemenea decizii și apoi să trăiască bine mersi. Însă, mă rog, e 100% o părere subiectivă.
Am câte ceva de zis și despre Rachel și ceilalți, însă ar fi greu de vorbit fără să dezvălui prea mult. Tot ce pot să spun e că, atât personajele, cât și cartea, au avut potențial, doar că, pentru mine, nu a funcționat – mai ales în a doua parte a cărții și apoi la sfârșit. Ceea ce, desigur, nu înseamnă că ție nu ți-ar plăcea sau că pe tine o să te deranjeze chestiile de care eu mă „plâng” aici. Chiar m-aș bucura să știu că ai o părere diferită de a mea.
Da, a avut suspans și acțiune, și uneori se întâmplau atâtea lucruri în același timp, încât era greu să ții pasul. Însă, dacă-ți plac cărțile cu ritm alert, atunci va fi perfectă. Și, chiar dacă are în jur de 500 de pagini, nu pot să spun că mi s-a părut lungă sau că am citit-o greu. Chiar o citești ușor și, dacă te prinde, există șansa să n-o mai lași din mână până nu o termini; căci doar vrem să aflăm ce-a pățit Rachel, nu? Au fost multe părți care mi-au plăcut, dar, din păcate pentru mine, a avut și destule minusuri.
