Descriere:
Amintirile de familie ar trebui să fie frumoase. Ale lor, în schimb, ar trebui îngropate pe vecie.
După moartea mamei lor, trei frați înstrăinați se reîntâlnesc pentru a face ordine în bunurile familiei. Beth, fata cea mai mare, a fost mereu sprijinul mamei, rămânând alături de ea până la ultima suflare.
Nicole, mezina, s-a îndepărtat de familie din cauza unei dependențe de droguri. Iar Michael, fratele cel mic, a fugit de trecut, refuzând să se mai întoarcă în micul oraș din Wisconsin de când tatăl lor a plecat, cu șapte ani în urmă.
O simplă sortare a lucrurilor părinților devine rapid o călătorie în istoria întunecată a familiei, în momentul în care o colecție de casete VHS, prăfuite și uitate de timp, ies la lumină. Mânați de curiozitate, cei trei frați redau una dintre casete, descoperind o înregistrare ce dezvăluie o noapte de care niciunul dintre ei nu își amintește.
Imaginea dezvăluită este șocantă: tatăl lor, acoperit de sânge, stă lângă un cadavru. Înainte ca înregistrarea să se întrerupă brusc, în cadru se observă încă o siluetă familiară: pe mama lor.
Acum, Beth, Nicole și Michael se confruntă cu o alegere imposibilă: să dezgroape adevărul care le-ar putea distruge familia sau să lase secretele să moară?
RECENZIE:
„Crima din vara lui '99” mi-a plăcut mai mult ca cealaltă carte citită de la autoare și chiar m-am bucurat să văd că e oarecum mai realistă și mai complexă, sau așa mi s-a părut mie. Eu am citit-o într-o zi și chiar m-a ținut ghicind. N-am reușit să-mi dau seama ce s-a întâmplat sau care era secretul, însă, uitându-mă în urmă, poate era ușor de bănuit?
A fost o carte pe care am citit-o repede și, chiar dacă nu m-am atașat de personaje, a fost interesant să citesc din perspectivele lor și să îi însoțesc în căutarea adevărului. Chiar dacă, în primele capitole, mi-a fost greu să continui să citesc, căci nu prea mă făcea curioasă și mi se pare că s-a concentrat puțin cam mult pe anumite lucruri care nu erau așa de importante, cât să ocupe pagini întregi. Ori poate sunt doar eu, care nu mă înțeleg cu scriitura autoarei, și nu-i neapărat vina cărții.
N-a fost cum m-așteptam eu și, acum, în funcție de fiecare, o să fie sau nu. Eu, după titlu și descriere, mă gândeam că va fi mult mai sângeroasă sau că se va concentra mai mult pe asta. Însă n-a prea fost așa, din punctul meu de vedere, ci a tins mai mult să fie doar un thriller domestic, care nu prea se deosebește de altele pe care le-am mai citit. Totuși, asta nu înseamnă că e o carte rea sau că a făcut ceva greșit, ci doar înseamnă că sunt eu subiectivă și că am citit deja prea multe în genul ăsta și e mai greu să găsesc ceva care să mă mulțumească, sau mereu găsesc ceva de comentat.
Da, mi-a plăcut și nu regret c-am citit-o. Datorită ei, chiar o să citesc și următoarea carte de la autoare, deoarece, după „La bine și la rău”, nu plănuiam să mai fac asta.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu