joi, 18 decembrie 2014

RECENZIE - Obsidian (Lux #1) de Jennifer L. Armentrout


  
Descriere:

Inceputurile sunt intotdeauna dificile.

Cand ne-am mutat in Virginia de vest, chiar inaintea ultimului meu an de liceu, ma resemnasem sa am de-a face cu accente ciudate, acces intermitent la internet si teribil de multa plictiseala… pana cand am dat cu ochii de vecinul meu sexy, inalt si cu ochii de un verde straniu. Lucrurile pareau deja sa mearga mai bine.

Si pe urma a deschis gura. 

Daemon este enervant. Arogant. Imi vine sa-l omor. Nu ne intelegem deloc. Absolut deloc. Dar cand un strain ma ataca si Daemon efectiv face timpul sa incremeneasca doar cu o simpla miscare a mainii, ei bine, ceva… neasteptat se intampla.

Vecinul meu extraterestru sexy a lasat o urma pe mine. 
Da, ati auzit bine. Extraterestru. Se pare ca Daemon si sora lui Dee au o galaxie de inamici care vor sa le fure abilitatile, iar atingerea lui Daemon ma face sa stralucesc asemenea luminilor din Las Vegas.

Singurul fel in care pot ramane in viata in toata povestea asta este sa stau cat mai aproape de Daemon, pana cand amprenta vrajii extraterestre dispare de pe mine.

Asta daca nu-l omor mai intai.

RECENZIE:

Va rog, nu comparati cartea asta cu Twilight! Stiu ca multi o fac si stiu ca e din cauza copertii si mai ales a descrierii. Dar n-ar fi prima carte care are o coperta asa sau o descriere la fel de cliseica. Recunosc ca n-am citit Twilight si nici n-am intentionat vreodata, pentru ca mi-am dat seama ca nu-i de mine. 

Respect parerea oricui si ma bucur pentru cei care considera acea serie o favorita a lor. Iar eu va rog sa-mi respectati mie opinia si sa nu ziceti ca aceasta carte e o copie ieftina a acelei serii sau sa va spuneti parerea fara ca macar sa o fi citit. Iar acum c-am lamurit aceste lucruri haideti sa trecem la recenzie. : )

Eu am citit romanul acesta din trei motive: primul, pentru ca in blogosfera din afara si pe youtube este extrem de populara si toti o iubesc din diverse motive; al doilea, ca am mai citit de la aceasta autoare si mi-au placut enorm romanele ei, si al treilea pentru ca am descoperit, si mai auzisem, ca este extrem de amuzanta.

Sincer, nu-i cea mai originala carte pe care am citit-o, iar prima jumatate din ea este plina de chestii ce le-am mai intalnit si-n alte romane. Dar de la jumatate incepe sa aiba anumite nuante doar ale ei, iar personajele se schimba foarte mult, pur si simplu incep sa se individualizeze. Vreau sa spun ca daca reusesti sa dai la o parte acel inceput cliseic ai parte de o lectura amuzanta, plina de suspans, scaldata in sarcasm si momente care te fac sa razi sau clipe in care iti vine doar sa citesti mai repede, ca sa afli ce se intampla. 

Daemon si Katy sunt unul din cuplurile mele preferate atat datorita personalitatii fiecaruia, dar si pentru ca se completeaza si or se iau la bataie si-si arunca replici, or sar unul pe altul, dar din motive mai dragute. Amandoi sunt foarte simpatici, iar Daemon e genul pe tip pe care vrei sa-l imbratisezi cu o forta cu care l-ai putea bate mar sau sa-l bati cu delicatetea cu care l-ai saruta. Nu stiu daca intelegeti ce vreau sa zic, dar el este atat de rau pe cat e de bun.

Iar Katy este o tipa extrem de simpatica si de realista, ador faptul ca nu e doar o copie a tipelor din alte romane si chiar daca este atrasa de Daemon, nu-si pierde complet capul. Inca-l inteapa cu replici usturatoare sau ii arata ca nu doar el are un caracter puternic.

Nu vreau sa va mai retin si va invit sa cititi cartea asta! Trebuie s-o cititi pentru ca pierdeti mult: actiune, suspans, replici spumoase, momente la care razi de-ti dau lacrimile sau momente foarte tentante. Plus ca seria devine mai buna cu fiecare volum si din ce-am auzit al doilea este genial. Plus ca cine nu vrea sa-l cunoasca pe Daemon. Sau pe Katy. Sau pe amandoi.

0 comentarii: