luni, 24 decembrie 2018

RECENZIE - Privind înăuntru de Petronela Rotar


Descriere:

Am fost un om zdrobit, întors spre moarte, nu înspre viață. La 30 de ani, mă imaginam trăind doar încă cîțiva ani, la fel de zbuciumat cum am trăit mereu. Apoi, murind devreme. Cu un ochi priveam spre moarte, iar cu celălalt spre copiii mei, opintindu-mă să mai trăiesc o vreme, cît să văd fetele suficient de mari ca să se descurce singure. Este un miracol că nu am murit, trăind atît de sinucigaș, fără măcar să-mi dau seama. Am trecut razant pe lîngă moarte, nu doar fiindcă am fost îngropată sub o avalanșă, ci fiindcă am trăit fiecare zi ca să mor. Am făcut întoarcerea spre viață în ziua în care am decis să mă vindec. Nu știam atunci, însă, că asta fac, un U turn definitiv spre lumină. Am aflat abia acum, după un drum lung și dureros, cînd am ajuns.

Am adunat în cartea aceasta drumul meu spre sine și lecțiile mele. Poate vor mai fi de folos cuiva, drumeț rătăcit pe calea vindecării. E darul pe care îl întorc vieții, că m-a îngăduit și așteptat să mă întorc cu fața spre ea.

RECENZIE:

Teoretic, îmi propusesem azi să aleg o carte pe care s-o devorez în câteva ore și să mă relaxez, ceea ce am și făcut... oarecum. Căci am mâncat, pe nerăsuflate, cartea Petronelei, însă n-aș spune că, doar, m-am relaxat. 

Privind înăuntru a fost și e o carte ce m-a intrigat și pe care am vrut s-o citesc, deoarece mi s-a părut interesant subiectul, felul în care-i scrisă, faptul că-și propune să-ți arate toate interioarele și dedesubturile autoarei, dar și pe ale tale. Iar la asta m-așteptam, adică hai, orice carte te face să te pui în locul personajului și vezi ceva părți din el în tine și invers. Dar aici a fost mai mult de atât. Pentru că, în ciuda faptului c-am "experimentat" doar o mică parte din ce e cuprins în pagini, în același timp, cu cât citeam, m-am trezit pusă față-n față cu situații din trecut la care nu mai m-am gândit de foarte mult timp, mi-am amintit de ce-am zidit, și nu doar închis, niște uși, de ce sunt cum sunt, de ce uneori mă consider cel mai extraordinar om din lume și de ce, în și mai multe zile, poate, îmi vine să mă zgârii pe ochi pentru că mă împiedic în niște obstacole ce-au apărut acolo nu din senin, ci pentru că, inconștient, le-am construit; și singurul fapt necontrolat e c-au apărut acolo și atunci.  

Cred că Petronela a uitat, sau n-a vrut și a făcut-o înadins, să scrie pe copertă că în timp ce citești paginile acestea, o să privești în interiorul ei și vei afla lucruri pe care le așteptai sau nu, altele care vor surprinde în mod pozitiv sau negativ, că vei râde sau plânge, însă o să te uiți și mai fix și cuprinzător la tine. De ce zic asta? Fiindcă am început Privind înăuntru ascultând-o pe Petronela și cu fiecare capitol mi-am văzut capul ițindu-se dintr-un colț și hlizindu-se la mine sau respirându-mi în ceafă, și când citeam și eu așa liniștită și încercam să mă gândesc și să înțeleg de unde vine omul ăsta?, cumva m-am trezit că mă uitam și la mine. 

Și cu cât citeam mai mult, cu atât, în capul meu, am ajuns să o ascult nu doar pe autoare, ci să m-aud pe mine din prezent sau din trecut sau cea de acum două săptămâni sau zece ani, vorbind despre aceeași situație, dar din unghiuri diferite, sau o întâmplare povestită de ea stârnea ceva în creierul meu și mă trezeam dezgropând ceva asemănător sau diferit. Iar în momentul ăla, și încă mă gândesc și acum, luam ochii din carte și mă uităm așa la pereții mei mov din living, și încercam să înțeleg care voce mă enervează mai tare și cu care să empatizez: căci ambele spuneau adevărul, dar poate nu era ăla pe care eu voiam să-l ajut sau nu știam ce să fac cu el. Sau știu de el, dar lasă-mă-n pace, n-am timp acum, ceea ce se traduce mai mult în n-am energia/nu vreau/mi-e lene/mi-e mai bine în bula mea de comfort. 

Sincer, nu încerc să scriu recenzia asta cu un plan în minte, nici nu știu dacă are sens ceea ce zic, nu mă gândesc dacă să-ți recomand cartea și poate ți se va părea o pierdere de timp. Sau ai citit-o deja și ți-a plăcut sau nu prea. Dar, dacă vrei și ești curios poți s-o citești și să te citești sau poate nu va declanșa nimic în interiorul tău și doar te vei bucura de istorisile și gândurile unui om și te vei cufunda în poveștile lui. Poate că nicio voce de-a ta nu-și va face apariția și să încerce să-ți capteze atenția, pentru că în sfârșit a prins timp și curaj să-ti șoptească/țipe câte ceva. 

Eu zic că merită citită sau măcar răsfoită și chit că o să-ți displacă și e total diferită de ceea ce citești sau omul din carte e total diferit față de cum ești tu, măcar acum știi asta foarte bine și știi că n-ai pierdut nimic. Căci până la urmă și o mâncare ce ne-a întors pe dos e o nouă lecție învățată, măcar știm data viitoare să fugim numai când auzim de ea. :)) Iar dacă Privind înăuntru pare genul tău de om/carte/lectură, atunci ce-aștepți? Eu și Petro, dacă-mi permit(e) să-i spun așa, te-așteptăm să citim și să stăm de vorbă: cu voce tare sau în șoaptă, înăuntru sau afară. Iar dacă te simți răscolit și ieșit ca din mașina de spălat, sau mai ușor ca niciodată, însă un pic amețit, cred că-i de bine, nu? Până la urmă când urcăm mai și coborâm, și invers.