joi, 14 septembrie 2017

RECENZIE - Regii timpului (Regii timpului #1) de Laura Nureldin


Descriere:

Ce ai face dacă cel mai bun prieten al tău te-ar trimite din greşeală cu o maşină a timpului fix în Persia antică, iar acolo ai fi imediat răpită de eunuci ai haremului măreţului Xerxes? 

Sau dacă viaţa ţi-ar fi pusă în pericol de nenumărate intrigi de palat într-o societate unde femeia este supusă bărbatului prin tradiţie? 

Sau dacă ar trebui să iei de soţ un rege pe care deja îl cunoşti din manualele de istorie, dar căruia trebuie să îi explici că un telefon nu înseamnă să vorbeşti cu spiritele, automobilele nu sunt care ale zeilor, iar vasul de toaletă este un accesoriu foarte util? 

Tinerei Mora, un normal locuitor al Los Angeles-ului din zilele noastre, iată că, din întâmplare, chiar i se petrec toate acestea. Şi nu disperă, pentru că ştie că propria ei personalitate este mai puternică decât nişte hopuri banale precum obligatoriile călătorii zilnice între milenii, asasinate pe bandă rulantă sau şocuri culturale de ambele părţi. Nu disperă pentru că este o femeie hotărâtă, pragmatică, cu umor, dar şi... îndrăgostită. 

Iar dragostea cere sacrificii, nu? Chiar dacă ajungi Regină.

RECENZIE:

Ştii momentul ăla când citeşti repede o carte şi ţi-a plăcut mult, deci durează câteva minute să tastezi recenzia şi ai toate gândurile şi impresiile? Da, nici eu! Cam aşa şi cu Regii timpului

Aveam romanul de ceva timp în bibliotecă, însă ştii cum e. Sunt unele cărţi care trebuie citite la momentul potrivit şi uneori asta e când ai o zi proastă. Iar azi a fost ziua aia şi m-am gândit să o îmbunez cu ceva ce ştiam că-mi place. N-am citit recenzii şi nici descrierea de pe spate, aşa că ştiam şi nu prea la ce să m-aştept. A fost mai bine aşa? Oh da! Dar şi nu. Căci dacă ştiam că o voi devora şi când voi ajunge la ultima pagină o să mă simt ca Mora după prima călătorie, poate aş fi citit mai încet. Totuşi nu regret nimic! 

Regii timpului e o carte ce se citeşte uşor şi rapid, nu e stufoasă deloc, iar limbajul ce-mbină umorul cu ironia, intrigile şi suspansul cu momentele de relaxare şi lene, personajele creionate subtil şi întregite apoi de faptele lor şi nu de vorbele autorului, fac din ea o lectură pe cinste. Iar dacă ai câteva ore libere şi nu ştii ce s-alegi sau ai vrea şi tu să mergi, măcar puţin, în tărâmurile alea cum vezi prin seriale (să nu deschidem lista acum, dar ştim, ştim... sunt multe), atunci alege asta. Nu te duce chiar în toate locurile alea, dar te face să crezi că e posibil. Doar toţi avem un prieten ce-a construit o maşină a timpului, nu? Aşa ziceam şi eu. Încă nu l-am găsit pe amicul ăsta, dar mai întreb. Revenind... până găsim noi prietenul ăsta îl avem pe Alex! Yey! Numai să ni-l dea Mora şi nouă... măcar la final de săptămână.

N-aş spune că Regii timpului e o poveste uşoară, deoarece te face să-ţi pui întrebări şi uneori chiar am admirat detaşarea şi relaxarea Morei. Adică trebuie să salvez un rege de nenumărate ori şi să mă port că şi cum aş aparţine unui loc despre care doar am citit sau am văzut poze? Oare mă place? Dacă-mi va tăia capul sau mă dă la ciori, pentru c-am spus ceva şi l-am insultat? Dacă mă crede careva spion? Oare aş putea s-aleg între acolo şi aici? Dacă aleg şi apoi nu-mi mai place? Dacă mor naibii în Persia antică? Dacă ceva aşa frumos, cum e călătoria în timp, se dovedeşte a fi un dezastru şi mai bine stăteam locului? De Xerxes nu mai zic. Mi-a plăcut tare mult de el şi uneori chiar m-am amuzat, deşi nu era de râs. Adică omul n-are treabă, ajunge în viitor şi nu se sperie neapărat, apreciază explicaţiile şi se bucură de viaţă. Atunci când nu încearcă nimeni să-l omoare. *ha, nu m-am putut abţine. doar o glumiţă* Să mă trezesc eu trimisă în viitor şi să vezi atunci panică. Adică... dacă telecomanda aia ce seamănă cu una de televizor e de fapt o cheie cu mai multe butoane şi dau drumul la vreo boală sau merg la baie şi mă înghite toaleta. A? Dacă apăs pe ceva şi încep laserele să tragă din pereţi? Eh, nici chiar aşa, dar. 

Însă, Regii timpului se concentrează nu atât pe partea asta sumbră (ce gânduri am şi eu) cât pe cea plăcută, interesantă, tentantă şi plină de intrigi şi aventuri. Iar tu poţi doar să-i urmăreşti pe Xerxes şi Mora cum descoperă un trecut şi-un viitor ce par cunoscute, dar nu prea. O să vezi dacă supravieţuiesc, cine pe cine omoară şi care din ei e mai bătăios. Poate descoperi că Mora e mult mai convingătoare decât credea sau că Xerxes nu ştie chiar atâtea lucruri despre femei şi ce vor ele. Sau poate afli că te-ai muta în Persia antică dacă ai putea. Sau mai bine nu. Cred că e stresant să ştii că vrea să te omoare cineva zilnic. Sau poate-ţi face bine la încrederea în sine, adică oamenii aia chiar se chinuie şi or fi văzut ei ceva de nu te lasă în pace. 

Recomand cartea? Sigur că da. Doar să ai grijă când citeşti să nu te întrerupă cineva. Poate-ţi dă vreo eroare apoi şi rămâi blocat în Persia. Sau în L.A. Cum te mai scoatem d-acolo. Sau, hei... poate nu mai vrei să vii înapoi.

Dacă aţi citit cartea aştept părerile voastre şi până una alta eu mă duc să-mi caut o maşină a timpului. Sau un prieten ce are una.