RECENZIE - Iubire ca la carte de Emily Henry

 Descriere:

O vară. Doi rivali.

O răsturnare de situație pe care nu au prevăzut-o...

Nora este o agentă literară dură, aflată pe val. Pentru ea, cărțile înseamnă totul. Charlie este un director editorial cu un har special în crearea de bestsellere. În plus, este coșmarul profesional al Norei. Nora a trecut prin suficiente despărțiri încât să știe că ea este aceea cu care bărbații se întâlnesc înainte de a-și găsi adevărata fericire. Ca să prevină încă o întâlnire fără rost, sora Norei o convinge să-și lase biroul din oraș pentru o lună de vacanță în Sunshine Falls.

Este un orășel desprins parcă dintr-un roman de dragoste, însă, în loc să cunoască tăietori de lemne sexy, doctori arătoși sau barmani drăguți, Nora dă mereu peste... Charlie. Ea nu este o eroină. El nu este un erou. Ar putea ei să-și scrie propria pagină dintr-o carte complet diferită?

RECENZIE:

"Iubire ca la carte" mi-a plăcut foarte mult, deși romance e genul din care citesc cel mai puțin, căci extrem de rar povestea, personajele sau firul narativ sunt pe gustul meu. 

Am citit-o într-o zi, în drum spre muncă și înapoi acasă și m-am simțit într-o mini vacanță alături de Nora și de toți locuitorii orășelului. E o poveste plină de viață și de emoții, de mici momente care au impact mai mare decât pare, plină de oameni imperfecți care încearcă să-și trăiască viața, să-i înțeleagă pe alții și să-și găsească locul. 

"Iubire ca la carte" este despre iubire, dar aș spune și că e despre familie, frați, despre noi înșine și despre imaginea pe care o arătăm lumii sau nouă în oglindă. Despre cum poți face rău când crezi că faci bine, cum te poți ține pe loc, când sau dacă e bine să îndrăznești, despre cărți și câtă muncă intră în ele, despre cât comfort oferă. Despre viață cu bune și cu rele.

Mi-a plăcut faptul că toate personajele sunt realist scrise, iar Charlie și Nora nu m-au făcut să-mi dau ochii peste cap, nu și-au pierdut mințile sau brusc să-și schimbe personalitatea odată ce a apărut dragostea și n-au încetat în a-și urmări idealurile. Mi-au plăcut mult și toate conversațiile lor și cum întotdeauna a apărut că se întâlnesc la jumătatea drumului, oferind fiecare ce are și fără să încerce să-l fure pe celălalt sau să-l manipuleze or să-l mintă. 

"Iubire ca la carte" e un roman perfect fie că vrei o poveste de iubire, dar și doar dacă vrei o carte cu și despre oameni, despre relații de tot felul și despre viață, cum trecutul își bagă coada și cum poți alege să trăiești acolo sau în prezent or să fugi spre viitor. Iar dacă tot a venit vara, zic că-i bună și pentru o lectură pe plajă sau oriunde mergi în concediu.

4/5

RECENZIE - Gallant de V.E. Schwab

 Descriere:

Când Olivia ajunge în sfârșit la Gallant, în urma unei scrisori misterioase primite de la unchiul său descoperă un întreg univers plin de secrete și fantome. Chiar de la sosire, ea află trei lucruri importante: unchiul său a murit de multă vreme, nu are voie să iasă afară după apus și, orice s-ar întâmpla, nu trebuie să treacă de partea cealaltă a zidului vechi care străjuiește locul.

Dar Olivia este hotărâtă să descopere adevărul despre istoria familiei sale, chiar dacă, pentru a reuși, trebuie să exploreze un întreg tărâm bântuit unde o așteaptă însuși maestrul întunecat…

RECENZIE:

Aveam "Gallant" pe TBR atât pentru că suna bine, dar și pentru că până acum Schwab nu m-a dezamăgit vreodată.

Singurul minus al cărții este că deși are ~300 de pagini, mi-a luat mult mai mult decât speram să o citesc. Însă cred că-i mai mult subiectiv; deoarece în primul sfert mi-a luat ceva să mă obișnuiesc cu stilul abordat aici, cu personajele și mai ales cu procentul foarte mic de dialog. Dar apoi după ce m-am obișnuit și povestea a devenit și ea mai interesantă și lucrurile au început să se miște un pic mai repede, am devorat capitolele și aș mai fi vrut.

Aș zice că "Gallant" mi s-a părut atât un fantasy, cât și un basm - poate datorită firului narativ sau al Oliviei, ori al personajelor pe care le întâlnim și al atmosferei, poate datorită scrisului și metaforelor, descrierilor pline de imagini vii și al finalului. Recunosc că încă nu știu dacă-mi place cum s-a încheiat, dar nu-i o mare problemă.

"Gallant" nu-i noua mea carte preferată de la autoare, însă e cu siguranță una ce merită citită, savurată și recomandată mai departe. Cred că indiferent de vârstă ar putea să-ți placă și o să ai parte de o călătorie pe cinste - la Gallant, în alte locuri ce par vii, locuite, pline de secrete și care încă-mi umplu mintea, dar și cunoscând alți oameni și alte... ființe. 

Alt aspect ce mi-a mai plăcut e că deși personajele nu-s așa multe, mai ales în a doua jumătate, nu simți că lipsește ceva și chiar dacă nu-i cunoaștem pe toți îndeaproape, ai senzația că îi înțelegi și că sunt foarte bine creionați, aproape imposibil să-i confunzi sau să-ți pară că-s acolo doar să avanseze plot-ul.

Mă gândesc deja să o recitesc cândva și poate data viitoare o să fie cu o înghețată alături sau ceva dulce.

4/5

RECENZIE - Prin ochii ei de Sarah Pinborough

Descriere:  

Louise este o mamă singură, secretară, prinsă în rutina de zi cu zi. Într-una din rarele ei seri în oraș, întâlnește un bărbat într-un bar și imediat ies scântei. Deși pleacă după ce se sărută, e încântată că în cele din urmă a creat o legătură cu cineva.

Când ajunge la serviciu luni, Louise îl întâlnește pe noul ei șef, David. Bărbatul de la bar. Bărbatul căsătorit de la bar... care îi spune că sărutul a fost o greșeală teribilă, dar care încă nu-și poate lua ochii de la ea.

Apoi Louise se ciocnește de Adele, care este nouă în oraș și are nevoie de o prietenă. Dar se întâmplă ca tocmai ea să fie căsătorită cu David. Iar dacă vă închipuiți că știți cum se va sfârși această poveste, mai gândiți-vă, pentru că Prin ochii ei nu seamănă cu nici o altă carte pe care ați citit-o până acum. David și Adele par să formeze cuplul perfect. Și atunci de ce este David atât de obsedat de control? Și de ce este Adele atât de speriată?

Pe măsură ce Louise este atrasă în relația cu David și Adele, ea ajunge să-și pună tot mai multe întrebări și să găsească tot mai puține răspunsuri.

Singurul lucru clar e faptul că ceva în acest mariaj este complet în neregulă. Dar Louise nu poate ghici amploarea problemei – și cât de departe poate merge cineva ca să-și protejeze secretele căsniciei. 

RECENZIE:

Acum înțeleg de ce aproape toată lumea, fie că iubește cartea sau nu, zice că finalul o să te lovească ca un tren și că n-apuci să-ți revii după o dezvăluire, că imediat vine alta. 

Mi-a căzut fața când am ajuns la ultimele rânduri și pentru câteva secunde n-am știut ce să zic, ce să simt și mi-am zis c-aș putea să-i dau 5 stele doar pentru că m-a șocat așa tare. Dar apoi m-am gândit că n-are sens să acționez așa. Da, m-a șocat, n-am putut să ghicesc, dar cum naibii ai putea să intuiești așa ceva?! Și cu cât am stat mai mult și m-am gândit, amintintu-mi bucăți din carte, cu atât mi-am dat seama că încet povestea se îndepărtase de ce vrusesem eu, de ce sperasem să fie și apoi m-am trezit cu asta... nici nu știu cum s-o numesc, dar n-aș zice că e thriller. Nu ce citesc eu de obicei oricum.

Sincer prima jumătate a cărții mi-a plăcut mai mult, poate pentru că mi s-a părut mai realistă și personajele mi-au părut mai credibile. Însă și a doua oferă destule momente ce te prind și chiar nu-ți vine s-o lași din mână. 

N-am vreun personaj preferat și sincer nu m-am atașat de nimeni și niciunul nu mi s-a părut că ar fi cineva cu care stau de vorba prea mult. Nu că n-ar fi interesanți sau ceva, însă n-aș avea încredere și în niciun caz nu i-aș băga în casă. Acum dacă ați citit sau nu cartea, înțelegeți ce zic și poate-mi dați dreptate.

Mi-a plăcut stilul autoarei și cum a reușit să creioneze toate personajele și chiar dacă nu le-am suportat, au părut realiste și tocmai, au reușit să trezească emoții puternice. Iar astea combinate cu dialogul, firul narativ, dezvăluirile, manipularea, minciunile, interesele fiecăruia, au reușit să creeze o lectură pe cinste sau măcar ceva care să te țină ocupat pentru cel puțin câteva ore. 

E "Prin ochii ei" cel mai bune thriller pshiologic cum zic unii? Eu aș zice că nu. E o carte bună și care are oarecum elemente ce te prind și te iau prin surprindere? Da. Aș recomanda-o cuiva care vrea un mystery thriller? În niciun caz. Dar dacă vrea o carte altfel sau care fie o să-i placă la nebunie, fie o aruncă pe geam, atunci da.

3/5

RECENZIE - Femeia din cabina 10 de Ruth Ware

Descriere:

Jurnalista Lo Blacklock tocmai a primit misiunea vieții ei: o călătorie de presă la bordul exclusivistului vas de croazieră Aurora Borealis, care pornește în voiajul sau inaugural în Marea Nordului. 

La început, călătoria e cât se poate de plăcută: cabinele sunt luxoase, cinele sunt încântătoare, iar oaspeții — eleganți și șarmanti. Dar, pe măsură ce Aurora Borealis înaintează pe mare, atmosfera devine terifiantă, iar Lo e martoră la ceea ce pare un coșmar înfiorător: o femeie e aruncată peste bord. 

Și totuși, pare să nu lipsească niciun oaspete, așa că vasul își continuă voiajul nestingherit, în ciuda încercărilor disperate ale lui Lo de a-i convinge pe cei din jur că s-a întâmplat ceva extrem de grav. 

RECENZIE:

 Am scăzut o stea din simplul motiv că au fost câteva momente în care Lo m-a făcut să oftez adânc, datorită deciziilor și acțiunilor ei.

Pe lângă asta, “Femeia din cabina 10” a fost o poveste ce m-a făcut curioasă și m-a ținut cu sufletul la gură, mai ales în a doua jumătate a cărții. Aș zice că popularitatea romanului e justificată și sigur nu mi-o voi scoate din minte prea curând. 

Ruth Ware are un stil plăcut, foarte atmosferic, care uneori te face să râzi, alteori te sperie sau te face să-ți pese de personaje episodice ori îți servește câte o dezvăluire de îți face capul să se învârtă. 

Un lucru mic ce m-a deranjat, pe lângă Lo ce uneori s-a purtat imatur sau contrar planurilor ei, a fost numărul de personaje ce păreau aceleași. Știam cum ii cheamă pe femeile și bărbații din carte, însă dacă mă întrebai cine-i cine n-aș fi fost sigură să spun. Căci puțini au fost individualizati pe lângă numele lor sau scena în care au apărut și când cineva menționa numele lui X mă gândeam “habar n-am cine e”. 

Merită să citiți “Femeia din cabina 10” și deși e un thriller mai lung, o să vedeți că o veți devora imediat. Dacă n-ați citit-o deja, e lectură perfectă pentru vacanță sau dacă sunteți în autobuz și e aglomerat… ca întotdeauna. 

Iar dacă n-ați citit-o, spuneți-mi cum vi s-a părut. Sau care-i cartea voastră preferată de la autoare.

4/5

RECENZIE - De veghe între lumi de Marisha Pessl

Descriere:

Din cinci prieteni, unul singur poate supraviețui. Tu pe cine ai alege?

Beatrice Hartley și prietenii ei erau cea mai populară gașcă de la liceul Darrow-Harker. Asta, până la moartea șocantă a lui Jim, geniul grupului și iubitul lui Beatrice.

La un an de la absolvire, ea se întoarce cu amicii ei la vila din Wincroft, unde petrecuseră împreună nopți întregi cu destănuiri, planuri să schimbe lumea, iubiri trecătoare. Acolo speră să găsească răspunsuri la întrebările întunecate care îi bântuie de la dispariția lui Jim.

Dar un bărbat misterios le bate la ușă și îi anunță inimaginabilul: pentru ei timpul s-a oprit. Pentru că lucrurile să revină la normal, trebuie să-și retrăiască cele mai traumatice amintiri și să ia o hotărâre imposibilă.

Așa începe veghea între lumi…

RECENZIE:

Am avut cartea asta ani întregi pe raft până am uitat că o am, iar acum după ce am devorat-o în câteva ore, o să-mi fie greu să mi-o pot scoate din cap.

"De veghe între lumi" e o poveste ce cred că trebuie citită și trăită că să o poți înțelege pe deplin, și chiar și atunci nu poți spune 100% că ești sigur sau că nimic nu mai e interpretabil. Însă cred că asta face parte din farmecul cărții și nu l-aș considera un defect. 

E un mister și încă ceva, acel ceva care o să te facă să dai paginile și, aș spune, că ține de tine cât de mult vrei să te concentrezi pe acel ceva și să vezi cartea mai mult SF sau ca pe ceva mister, dar care are și momente de genul. Care sunt reale, nu? Dar ce înseamnă real și realitate până la urmă? Cine poate spune.

Recunosc că m-am apucat de ea și n-am avut așteptări (deși tot auzisem de autoare și mai ales de Night Film), iar primele capitole nu m-am impresionat, însă încet m-a prins și am fost tot mai intrigată de ce se întâmplă, câte consecințe sunt, cum funcționează lucrurile și prin ce trec personajele, ce au de gând să facă și dacă vor să facă ceva. Ce de făcut totuși?! Mi-a plăcut mult și că niciun personaj nu e bun sau rău, toți au momentele lor, toți au secrete și chiar și după ce totul e scos la iveală... parcă a mai rămas ceva.

Totuși, lăsând deoparte deciziile pe care trebuie să le ia personajele, firul narativ încâlcit, ce pare că se desface și ce amestecă tot mai tare, emoțiile și toate vârtejurile de gânduri, aș zice că "De veghe între lumi" oferă și idei și unghiuri din care poți sau ar trebui să te uiți la tine, la alții, la timp, la intervalele vieții. Doar avem timp destul. Sau așa credem.

Sincer aș recomanda-o tuturor, însă în același timp mă gândesc și că deși e cartea potrivită pentru mine și la momentul potrivit, vouă nu o să vă placă. Dar dați-i o șansă și cine știe. Poate ne întâlnim... să stăm în Veghe. 

4/5