Din cinci prieteni, unul singur poate supraviețui. Tu pe cine ai alege?
Beatrice Hartley și prietenii ei erau cea mai populară gașcă de la liceul Darrow-Harker. Asta, până la moartea șocantă a lui Jim, geniul grupului și iubitul lui Beatrice.
La un an de la absolvire, ea se întoarce cu amicii ei la vila din Wincroft, unde petrecuseră împreună nopți întregi cu destănuiri, planuri să schimbe lumea, iubiri trecătoare. Acolo speră să găsească răspunsuri la întrebările întunecate care îi bântuie de la dispariția lui Jim.
Dar un bărbat misterios le bate la ușă și îi anunță inimaginabilul: pentru ei timpul s-a oprit. Pentru că lucrurile să revină la normal, trebuie să-și retrăiască cele mai traumatice amintiri și să ia o hotărâre imposibilă.
Așa începe veghea între lumi…
RECENZIE:
Am avut cartea asta ani întregi pe raft până am uitat că o am, iar acum după ce am devorat-o în câteva ore, o să-mi fie greu să mi-o pot scoate din cap.
"De veghe între lumi" e o poveste ce cred că trebuie citită și trăită că să o poți înțelege pe deplin, și chiar și atunci nu poți spune 100% că ești sigur sau că nimic nu mai e interpretabil. Însă cred că asta face parte din farmecul cărții și nu l-aș considera un defect.
E un mister și încă ceva, acel ceva care o să te facă să dai paginile și, aș spune, că ține de tine cât de mult vrei să te concentrezi pe acel ceva și să vezi cartea mai mult SF sau ca pe ceva mister, dar care are și momente de genul. Care sunt reale, nu? Dar ce înseamnă real și realitate până la urmă? Cine poate spune.
Recunosc că m-am apucat de ea și n-am avut așteptări (deși tot auzisem de autoare și mai ales de Night Film), iar primele capitole nu m-am impresionat, însă încet m-a prins și am fost tot mai intrigată de ce se întâmplă, câte consecințe sunt, cum funcționează lucrurile și prin ce trec personajele, ce au de gând să facă și dacă vor să facă ceva. Ce de făcut totuși?! Mi-a plăcut mult și că niciun personaj nu e bun sau rău, toți au momentele lor, toți au secrete și chiar și după ce totul e scos la iveală... parcă a mai rămas ceva.
Totuși, lăsând deoparte deciziile pe care trebuie să le ia personajele, firul narativ încâlcit, ce pare că se desface și ce amestecă tot mai tare, emoțiile și toate vârtejurile de gânduri, aș zice că "De veghe între lumi" oferă și idei și unghiuri din care poți sau ar trebui să te uiți la tine, la alții, la timp, la intervalele vieții. Doar avem timp destul. Sau așa credem.
Sincer aș recomanda-o tuturor, însă în același timp mă gândesc și că deși e cartea potrivită pentru mine și la momentul potrivit, vouă nu o să vă placă. Dar dați-i o șansă și cine știe. Poate ne întâlnim... să stăm în Veghe.
4/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu