Louise este o mamă singură, secretară, prinsă în rutina de zi cu zi. Într-una din rarele ei seri în oraș, întâlnește un bărbat într-un bar și imediat ies scântei. Deși pleacă după ce se sărută, e încântată că în cele din urmă a creat o legătură cu cineva.
Când ajunge la serviciu luni, Louise îl întâlnește pe noul ei șef, David. Bărbatul de la bar. Bărbatul căsătorit de la bar... care îi spune că sărutul a fost o greșeală teribilă, dar care încă nu-și poate lua ochii de la ea.
Apoi Louise se ciocnește de Adele, care este nouă în oraș și are nevoie de o prietenă. Dar se întâmplă ca tocmai ea să fie căsătorită cu David. Iar dacă vă închipuiți că știți cum se va sfârși această poveste, mai gândiți-vă, pentru că Prin ochii ei nu seamănă cu nici o altă carte pe care ați citit-o până acum. David și Adele par să formeze cuplul perfect. Și atunci de ce este David atât de obsedat de control? Și de ce este Adele atât de speriată?
Pe măsură ce Louise este atrasă în relația cu David și Adele, ea ajunge să-și pună tot mai multe întrebări și să găsească tot mai puține răspunsuri.
Singurul lucru clar e faptul că ceva în acest mariaj este complet în neregulă. Dar Louise nu poate ghici amploarea problemei – și cât de departe poate merge cineva ca să-și protejeze secretele căsniciei.
RECENZIE:
Acum înțeleg de ce aproape toată lumea, fie că iubește cartea sau nu, zice că finalul o să te lovească ca un tren și că n-apuci să-ți revii după o dezvăluire, că imediat vine alta.
Mi-a căzut fața când am ajuns la ultimele rânduri și pentru câteva secunde n-am știut ce să zic, ce să simt și mi-am zis c-aș putea să-i dau 5 stele doar pentru că m-a șocat așa tare. Dar apoi m-am gândit că n-are sens să acționez așa. Da, m-a șocat, n-am putut să ghicesc, dar cum naibii ai putea să intuiești așa ceva?! Și cu cât am stat mai mult și m-am gândit, amintintu-mi bucăți din carte, cu atât mi-am dat seama că încet povestea se îndepărtase de ce vrusesem eu, de ce sperasem să fie și apoi m-am trezit cu asta... nici nu știu cum s-o numesc, dar n-aș zice că e thriller. Nu ce citesc eu de obicei oricum.
Sincer prima jumătate a cărții mi-a plăcut mai mult, poate pentru că mi s-a părut mai realistă și personajele mi-au părut mai credibile. Însă și a doua oferă destule momente ce te prind și chiar nu-ți vine s-o lași din mână.
N-am vreun personaj preferat și sincer nu m-am atașat de nimeni și niciunul nu mi s-a părut că ar fi cineva cu care stau de vorba prea mult. Nu că n-ar fi interesanți sau ceva, însă n-aș avea încredere și în niciun caz nu i-aș băga în casă. Acum dacă ați citit sau nu cartea, înțelegeți ce zic și poate-mi dați dreptate.
Mi-a plăcut stilul autoarei și cum a reușit să creioneze toate personajele și chiar dacă nu le-am suportat, au părut realiste și tocmai, au reușit să trezească emoții puternice. Iar astea combinate cu dialogul, firul narativ, dezvăluirile, manipularea, minciunile, interesele fiecăruia, au reușit să creeze o lectură pe cinste sau măcar ceva care să te țină ocupat pentru cel puțin câteva ore.
E "Prin ochii ei" cel mai bune thriller pshiologic cum zic unii? Eu aș zice că nu. E o carte bună și care are oarecum elemente ce te prind și te iau prin surprindere? Da. Aș recomanda-o cuiva care vrea un mystery thriller? În niciun caz. Dar dacă vrea o carte altfel sau care fie o să-i placă la nebunie, fie o aruncă pe geam, atunci da.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu