joi, 12 ianuarie 2017

Esti blogger de carte?



Sal'tare! :) 

Ce faceţi şi ce mai citiţi? *asta dacă mai aveţi timp şi chef, şi nu vă ocupă şcoala sau job-ul tot timpul* 

Personal, am reuşit să citesc doar două cărţi de când a început anul şi sper să reuşesc mai mult când o să vină vara; când voi fi terminat cu masterul, examenele şi lucrarea finală. 

În altă ordine de idei, am văzut pe facebook, când mai am timp să arunc un ochi şi nu doar să dau share noilor apariţii, că unii autori români povesteau cum se trezesc cu tot felul de oameni, ce se cred bloggeri sau cititori înrăiţi, cerându-le cărţi pentru recenzie sau mai ştiu eu. Şi stăteam şi mă gândeam, ca blogger şi cititor, cum astfel de "bloggeri" crează o imagine nu tocmai drăguţă a întregii comunităţi, făcându-ne să părem că stăm doar cu mâna întinsă, aşteptând să primim degeaba ceva, pentru că merităm sau suntem mari "influenceri".

Da, ştiu, normal şi autorul şi blogger-ul câştigă dintr-o carte trimisă pentru recenzie, dar depinde cum o ceri sau dacă autorul te contactează, ce fel de recenzie faci şi dacă meriţi să primeşti cartea. Pentru că da, contează imaginea ta ca blogger, şi aici poate pot să-mi dau şi eu cu părerea, având blog cam de prin 2011, cât de cunoscut eşti, dacă oamenilor le plac recenziile, câte like-uri ai, cât de vizibil eşti, dacă oferi sau nu spoiler-e, dacă eşti imparţial (pentru că să fim serioşi, carte primită pentru recenzie sau nu, nimeni nu o să ia în serios o recenzie care vorbeşte de o carte perfectă şi toate celelalte recenzii ale tale sunt doar pozitive). 

N-am cerut niciodată cărţi de la autori şi nu pentru că n-am vrut sau n-aş fi putut, ci pentru că am considerat că dacă vreau ceva o să-mi iau. Sau poate autorul va crede că mi se potriveşte cartea lui şi mă va contacta; ceea ce s-a întâmplat şi cred că mi-am făcut partea de înţelegere cum trebuia. Sau dacă am primit de la edituri, exemplare pentru recenzie şi/sau pentru concursuri, a fost pentru că ei au considerat că merit şi că aş putea să-i ajut într-un fel să promoveze acele cărţi, iar când n-a mai mers, din diferite motive, înţelegerea s-a încheiat şi cam atât. 

N-am spus niciodată că sunt blogger de carte pentru cărţile gratis sau pentru sponsorizări, pentru că vreau ca cititorii să mă iubească sau să curgă cu like-uri, pentru că vreau să fiu cunoscută ca persoana aia ce organizează 20 de concursuri pe lună sau care dacă recenzează o carte vai, toţi o vor citi, pentru că mi-a plăcut mie. Am devenit blogger şi continui să fac asta, deoarece iubesc cărţile, îmi place să îmi spun părerea despre un roman ce mi-a plăcut sau nu, şi vreau să afle şi alţii. Aşa cum şi eu citesc alţi bloggeri, din ţară sau din afară, ce fac acelaşi lucru. Însă, din câte ştiu eu, niciun blogger nu s-a îmbogăţit din scris de recenzii sau din cărţile primite. Da, economiseşti acei bani, însă până la urmă cumperi cărţile acelea prin recenziile făcute şi prin munca băgată în blog (scriind articole, recenzii, postări etc). 

Şi ceea ce vreau să spun e că NU, nu oricine poate fi blogger de carte, la modul serios. Pentru că da, oricine poate să-şi facă un blog şi pagină de facebook, poate să dea copy paste şi share la noi apariţii, poate să facă poze şi să organizeze concursuri ca să crească în numere, dar dacă n-ai chef să munceşti şi să "pierzi" ore citind şi apoi scriind o recenzie, cu minusuri şi plusuri, argumentată sau să aibă un sens, să nu dai spoiler-e şi să o faci interesantă, ca oamenii să ia în seamă acea carte, chit că ţie ţi-a plăcut sau nu, atunci e nimic. Pentru mine ăştia nu sunt bloggeri, ci amatori, şi nu zic asta ca să mă laud sau ceva, ci asta cred. Iar dacă părerea mea e greşită, atunci aştept să o aud şi pe a voastră, însă tot mi-o asum. 

Fiecare e liber să-şi facă blogul cum vrea şi să pună ce şi cum vrea pe el, dar când tu spui că foloseşti limba română şi că recenziile tale sunt convingătoare, însă eu într-o jumătate de pagină am găsit două dezacorduri, trei spoilere şi rămân cu "nu mi-a plăcut pentru că nu e Twilight" sau "a fost prea mult sex", atunci... Orice părere trebuie argumentată într-un fel şi scrisă în stilul tău, dar acel stil trebuie să fie corect gramatical şi ideile să aibă o logică şi să se lege între ele. 

Iar un mic off topic: nu doar autorii şi editurile sunt sâcâiţi cu mesaje în care li se cer cărţi, ci şi bloggerii primesc. Şi am primit şi eu, de-a lungul timpului. Pentru că deşi organizam concursuri cu premii din banii mei sau în puţinul timp cât am avut sponsorizări, nu era de ajuns, doar ţineam cărţile pentru mine. Când trebuia să le ofer cititorilor, doar pentru că mă urmăresc sau mi-au dat like sau share, că şi aşa mă "scald în munţi de cărţi primite moca". Iar dacă le spuneam nu sau le sugeram să-şi facă un blog şi să lucreze şi etc, păream rea, că doar e greu şi suntem deja atâţia cu mâinile întinse, ei unde să mai aibă loc? 

Mai e loc, destul chiar, căci faţă de S.U.A., de exemplu, unde-s sute sau poate mii de bloggeri, care tot încap acolo şi-şi fac treaba, noi suntem puţini. Dar nu toţi vor să lucreze şi să culeagă doar ce seamănă, ştim doar să arătăm cu degetul. Şi nu, nu învinovăţesc nici bloggeri, nici edituri şi nici autori. Şi nici pe cei care ţipă la toţi cei menţionaţi. Căci vina e mereu la celălalt, dar doar până n-ajungi şi tu în categoria aia; apoi, doar cei d-acolo au dreptate. 

Scuze, pentru postarea enormă, dar chiar am vrut să zic ceva, căci şi blogger-ii şi autorii au meritele lor şi toţi muncesc, iar dacă lucrează împreună o fi bine pentru toată lumea. Iar dacă nu, e loc destul să stăm separaţi. Oricum cititorii tot or să existe. 

Şi concluzia ar fi să citim şi să ne bucurăm de cărţi sau să le scriem. Iar dacă suntem bloggeri, să ne facem treaba, aşa cum considerăm, dar fără să hărţuim. Dacă trimiţi e-mail sau mesaj unui autor sau unei edituri şi acceptă să colaboreze cu tine, foarte bine; dacă nu, tot bine. Dacă ei te contactează, ar fi bine să accepţi doar dacă vrei cu adevărat acele cărţi şi o să le faci recenzii, şi nu doar pentru că sunt gratis. Şi recenziile nu trebuie să fie pozitive pentru că le-ai primit degeaba sau negative pentru că "o să le arăt eu lor, căci acum eu decid", ci aşa cum ar fi fost şi dacă acele cărţi le cumpărai tu. 

Lectură plăcută tuturor şi dacă aveţi vreo părere sau întrebare, atunci lăsaţi un comentariu şi o să răspund cât de repede pot! : )


Crina @Reading Addict

marți, 3 ianuarie 2017

REVIEW - Wallbanger (Cocktail #1) by Alice Clayton

Synopsis:

The first night after Caroline moves into her fantastic new San Francisco apartment, she realizes she's gaining an intimate knowledge of her new neighbor's nocturnal adventures. Thanks to paper-thin walls and the guy's athletic prowess, she can hear not just his bed banging against the wall but the ecstatic response of what seems (as loud night after loud night goes by) like an endless parade of women. 

And since Caroline is currently on a self-imposed dating hiatus, and her neighbor is clearly lethally attractive to women, she finds her fantasies keep her awake even longer than the noise. 

So when the wallbanging threatens to literally bounce her out of bed, Caroline, clad in sexual frustration and a pink baby-doll nightie, confronts Simon Parker, her heard-but-never-seen neighbor.

 The tension between them is as thick as the walls are thin, and the results just as mixed. Suddenly, Caroline is finding she may have discovered a whole new definition of neighborly...

In a delicious mix of silly and steamy, Alice Clayton dishes out a hot and hilarious tale of exasperation at first sight...

REVIEW:

This was SO good! And I hate myself a bit for pushing it around and not reading it earlier. I mean, I know of this book for at least two years and I said to myself that I'm going to read it, I'm going to; but never did. And honestly, today I picked it up on a whim.

I'm not sure if I haven't read it right away, because I always heard everyone loving it and saying that they laughed out loud and crying and getting back pains and stomach pain due to its goodness; or that the characters were so perfect and the romance on point and the sexy times well described and lots of food and feelings. Maybe. Because I burned myself so many times over New Adult books, especially contemporary, which everyone loves and I dislike them due to vary reasons. So, I decided to give it a try.

And I loved it! And to exemplify that, I could say that I still remember Simon and Caroline's names, which in my case is a miracle, because I always forget the characters names after I finish a book. But they were amazing, cute, funny, silly, mature and so complex, starting with their personalities and flaws, to small details or gestures that they weren't aware and the author decided to describe. They seemed to me so real, both individually and as a couple, and I have to applaud the author for this – they remained the same crazy cute fluffy full of sarcasm, jokes and puns people even during sex, and lovemaking, and throughout their relationship. And I appreciate this a lot, because I've read so many stories in which, after the characters get together they lose all their quirks or they are just all over each other and have sex mechanically. But here wasn't the case, it wasn't about a man and a woman having sex, it was about Simon and Caroline who loved each other in their own way. 

Caroline and Simon are two people that I won't forget very soon and I'm so glad that I met them, that I was able to read their story and to be there, in the background, between zucchini bread and a lot of delicious food, which makes me so hungry, and near the bed and sitting in a chair and hearing they talk about traveling and food, their lives, hobbies, laughing. Both of them are so well shaped in the novel and you can't stop caring for them and loving them, and smiling like crazy at their conversations and interactions. Even when they dislike each other and argue, and bang on each others walls and on the door, and Caroline's cat tries to transform Simon's back into a sprinkler. I liked so much the fact that they went from neighbours, who argue and don't get along, to people who try to fix the problems and make everything good for everyone, to friends and then to lovers. Because you hardly get that in books and not just New Adult, any genre. 

I'm so tired of people just meeting and then a date or two, some kisses and let's have sex. I'm not saying that is wrong, but it gets so repetitive seeing that in hundreds of books, but just people with different names and slightly different descriptions. This book felt natural as their relationship which progressed at a normal pace, which discussions and missunderstanding that appear with a reason and not just 'let's argue and then we'll have sex' or just because the author has to add some tensions and pages and doesn't know how. I know that some readers dislike this novel due to the fact that it takes a lot until they do it or there's any physical something between them, but I loved it due to that. I loved the pace, how the plot went and how the story turned out. 

Wallbanger is a funny book and especially at the beginning I laughed myself to tears, because the author has a way to present things and I couldn't stay serious while Caroline spoke about what she was hearing through the thin walls every night. I know it's not to laugh, but it killed me. And I'm sure that she also had fun, even though then, maybe, it seeemed freaking bad, because she couldn't sleep and the crazy neighbour made those women yell in her ears. 

But at the same time, this book is not just funny, because it's well written, it has a plot so finely structured and it doesn't go crazy or it gives you twists just to shock you. No! Everything makes sense and is not exaggerated, not anything that happens or the discussions, the emotions and feelings are real and you can feel them. There are moments when Simon and Caroline just talk for hours or they watch a movie, staying on the same couch and not touching, when they bake a lot of delicious sweets, they visit beautiful places, and just enjoy the time together, without wanting to have sex. Because couples also do that and they don't fuck every hour or every moment they have free. To me their relationship felt organic, natural, not forced, and I think that they remained friends even after they became lovers. And I think that this should be presented more in books, especially New Adult, where, from what I've read, there's just the sexual relationship. And yeah, you have feelings, because they love each other in different ways, but you don't have them in some days just watching movies or baking, swimming, dancing or doing whatever, something that doesn't make them think of fucking each other right then. And this gets so annoyingly old and fake, in my opinion, because even if you love that person and you are so attracted to him/her, you don't really feel like doing her/him every moment. Or so I think. 

I will stop here, because this review is getting very long and I think I start to repeat myself, which I don't want to. So let's summarize and maybe say some things that I forgot mentioning. I loved Wallbanger because it's not cliché, in my opinion, and it's a very fresh, well written, full of feelings, great plot, good beginning, middle and end, and amazing characters. I liked Caroline and Simon, their lives and jobs, the way in which they spoke about them and the fact that we get to see both of them doing their work and enjoying it. I liked their interactions and conversations, all the little puns and jokes, with or without sexual references, the fact that their friendship grew with each chapter, and along with this their feelings and relation. They are so lovely together, when they talk, cook and bake, eat, laugh, visit and travel, breathe and just do whatever they want, being both adults and kids who enjoy small things and big things and life, all at the same time. 

Another thing that I forgot to mention, which I liked in this one, is friendship; Simon has great friends, with whom he speaks about nothing and everything, and Caroline has amazing friends, who support her and they talk about their lives and what they did and how they feel, and the things that I and you speak with our friends. No bitching around, not envy and no hate. 

This book is one of my favourites now and I can't wait to read more from this author. Maybe I praise it too much, in this ginarmous review, and you won't read it, because of it, or you already now that everyone loves it and you are running from it like a madman. But don't! Stop listening to me and to other reader who've read it, and loved it or hated it, and read it yourself, without any opinion or review in mind. Open it and see for yourself, as I did, and I fell in love with a book, an author and some new amazing people, who've been living on my kindle for at least two years and whom've been ingnored by me until today.