Grace nu este tocmai încântată când mama ei, Jackie, rămasă de curând văduvă, o roagă să o lase să se mute cu ea. Nu au avut niciodată o relație grozavă, iar lui Grace îi place să aibă spațiul ei și doar al ei, mai ales acum, că este blocată în casă în timpul unei pandemii. La o adică însă, are nevoie de ajutor cu ipoteca, după ce și-a pierdut locul de muncă. Poate că mutarea va fi o șansă pentru cele două, mama și fiică, să lege o legătură sufletească – sau, cel puțin, să își dea o mână de ajutor una alteia.
Dar să trăiești cu mama implică anumite provocări. Intențiile bune devin rele la scurt timp după ce Jackie se mută. Vechile răni încep să supureze, în vreme ce altele noi se deschid. Grace are coșmaruri legate de sora ei geamănă cu dizabilități, care a murit când erau copii. La rândul său, Jackie descoperă că Grace escrochează oamenii online, un „hobby” pe care mama îl consideră de neiertat.
Când Jackie își acuză fiica de ceva cumplit, Grace o vede ca pe un act de răzbunare și ajunge să sufere de un soi de nebunie combinată cu insomnia. Pe măsură ce zidurile se strâng, fantomele trecutului lui Grace se ciocnesc de o amenințare nouă, dar familiară: propria mamă.
RECENZIE:
Cum n-am citit "Dinți de lapte", dar eram curioasă să citesc ceva de la autoare și apoi a apărut asta, am zis de ce nu. Plus că m-a intrigat un pic, iar coperta, deși simplă, chiar m-a atras și mi-a rămas în minte.
Și sinceră să fiu, nu mi-a plăcut. Și cumva îmi pare rău. De ce nu mi-a plăcut? Păi... Mi-a luat aproape trei zile să o citesc, ceea ce pentru mine e mult. Și nu pentru că n-am avut timp, ci fiindcă nu mă făcea curioasă și deși are capitole scurte, mai că nu mă trăgea nimic să o continui. (iar faptul că e thriller/horror e și mai grav, zic eu) Apoi, deși stilul autoarei e oarecum atmosferic și reușește să creeze momente tensionate sau grețoase ori să te facă să te gândești de două ori să citești mai departe, faptul că nu mi-a trezit pic de emoție, de orice fel, a făcut asta să-și piardă până la urmă efectul.
Also, niciunul din personaje nu mi s-a părut complet și complex, toate mi-au dat impresia de carton și chit c-am terminat cartea nu simt că i-am cunoscut prea bine, ci poate doar am prins așa priviri fugare și bucăți din fiecare.
Stage se joacă și cu tehnica de "unreliable narrator" și pot să zic că e un aspect ce mi-a plăcut. Faptul că nu știi ce e real, cine minte, dacă o scenă are consecințe adevărate sau nu, chiar are efect și te ține în priză. Totuși când am ajuns la final mi s-a părut dezamăgitor? Adică a fost tot acel suspans și tensiune și momente tot mai dubioase și atât Grace cât și Jackie păreau că-și ies din minți, iar apoi când s-a întâmplat deznodământul... parcă s-a dezumflat tot. În loc să aibă o traiectorie ascendentă.
Și mai e și faptul că în carte pandemia e menționată și e parte din poveste, așa că dacă nu vreți să citiți despre așa ceva, atunci v-aș zice să nu o citiți. Fiecare cum decide. Pe mine nu m-a afectat și nu mi-a influențat în vreun fel lectura și cred că n-a fost atât de neplăcut cât să mă deranjeze în vreun fel. În același timp unele scene sunt destul de grafice, așa că, în funcție de comfortul și toleranța fiecăruia, posibil să vă scârbească sau să vă sperie mai tare sau deloc.
Recomand "La cuțite"? Da! Chit că mie mi s-a părut doar ok, sunt sigură că vor fi oameni cărora le va plăcea și cred că-i genul de carte pe care trebuie s-o trăiești pe propria piele, ca să știi ce crezi. Și poate că vei avea o experiență mai bună ca a mea.
2/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu