Descriere:
Hazel Sinnett este o tânără aristocrată mai dornică să devină chirurg decât să se mărite.
Jack Currer este un recuperator de cadavre care încearcă să supraviețuiască într-un oraș unde e foarte ușor să mori.
Cei doi se întâlnesc întâmplător în Edinburgh, însă Hazel își dă seama de importanța întâlnirii abia după ce e dată afară de la cursurile renumitului doctor Beecham, pentru simplul motiv că e femeie…
O poveste gotică plină de mister, intrigă și romantism.
RECENZIE:
Total neașteptat, dar tocmai am citit ceva ce e una din cele mai bune cărți citite anul asta și cu siguranță una din favoritele mele din totdeauna.
Teoretic știam că "Anatomie" era pe gustul meu, căci suna extrem de atmosferică, cu elemente de horror, mistery și multă acțiune și suspans, iar Hazel și Jack păreau niște personaje bine scrise, pe care sincer abia așteptam să le întâlnesc. Însă, ca de fiecare dată, eram și sceptică. Încerc mereu să nu încep o carte sperând că o să mă dea peste cap, ci îmi spun că măcar să fie ok și să o pot termina, fără să intru în slump și să mă termine ea pe mine.
Și sinceră să fiu, am crezut că va fi doar ok sau o lectură de 3 stele, căci citisem jumătate și chit că-mi plăcea, simțeam că lipsește ceva. Parcă Jack și Hazel nu-mi păreau complet creionati sau simțeam că nu-i înțeleg sau că nu îi simt cât de reali ar trebui, deși erau așa de aproape. Iar plotul chit că era bun și mă intriga și mă făcea curioasă, mă făcea să vreau mai mult. "Sunt atâtea ce s-ar putea întâmplă! De ce nu e mai dark și când o să fie cu adevărat cineva în pericol?" îmi spuneam, fiindcă părea că romanul vrea să meargă acolo, dar se plimba așa pe marginea liniei ăleia trase în nisip și nu voia să treacă odată cu totul.
Iar apoi s-a întâmplat. N-a fost o schimbare bruscă, ci lină și aproape insesizabilă, dar am știut că citesc mai repede și că mă atașez de Hazel și de Jack și de ceilalți din carte, și că încep să-i urăsc și mai tare pe alții, încât voiam eu să intru în pagini și să am grijă de ei. Ceea ce-i întotdeauna un semn bun pentru mine - și așa am ajuns să-mi spun "ah, o să-i dau 4 stele și va fi cartea aia ce mi-a plăcut, dar n-a fost să fie." Și 4/5 nu e o notă mică.
Și-am ajuns curând și la ultimul sfert din carte, care mi-a întins nervii la maxim, mai ales în ultimele capitole, când am uitat să mai respir, căci trebuia să știu cum se termină și ce soartă vor avea cei doi și dacă vor reuși sau nu să o scoată la capăt. Și autoarea a avut grijă să mă țină în suspans și tensiune maximă până la ultimul rând din epilog... ceea ce rar se întâmplă! Și, Doamne, am urât-o și iubit-o pentru asta!
"Anatomie" a fost cartea și povestea perfectă pentru mine, dar știu clar că nu va fi pentru majoritatea. Poate va fi prea întunecată sau scârboasă sau Hazel îi va călca pe nervi, sau ce se întâmplă între Jack și Hazel nu va fi cum vor ei sau finalul îi va dezamăgi ori nu vor înțelege ce naibii mi-a plăcut mie așa mult. Și i-aș înțelege perfect! :)) Căci de multe ori, EU habar nu am de ce trâmbițează legat de unele cărți și zic că-s mai bune ca un somn de 20 de ore și un desert. Așa că nu mă deranjează dacă cineva citește cartea asta și îi displace. O să mă bucur că măcar i-au dat o șansă și a terminat-o.
De ce mi-a plăcut mie așa tare?
Pentru că a fost plină de suspans și întorsături de situație, a fost atmosferică și chit că nu m-a speriat, au fost destule momente în care mi-a bătut inima mai tare și mi-a fost teamă pentru personaje. Atât pentru că se aflau în pericol, dar și pentru că am ajuns să țin la ele și normal că mi-aș fi dorit doar să le fie bine și să câștige. Însă cât de ușor e să câștigi când nimeni nu joacă corect și tu și-așa erai în dezavantaj, deși facusei tot ce puteai? În același timp, mi-a plăcut mult de tot cum personajele au ajuns să-mi fie dragi, mai ales Hazel, deși la început mă cam lăsa rece. Însă încet și sigur mi-a arătat ce poate, mi-a arătat că poate evolua, că e în stare de mult mai mult decât o cred eu în stare sau familia ei sau societatea, și mai ales că nu se dă în lături de la a obține ce vrea... chit că prețul nu e mic și ar fi atât de ușor doar să se conformeze. Însă ușor și greu sunt relative oricum și degeaba e ușor, dacă tu nu te simți bine în pielea ta în acel context.
Ah, plus că scriitura mi s-a părut frumoasă, yet simple, și am citit-o foarte repede, însă în același timp nu mi s-a părut grăbită sau n-am simțit c-ar fi lipsit ceva din ea. Ceea ce rar mi se întâmplă.
Și dacă vorbeam puțin mai sus de cum mi-a plăcut Hazel, trebuie să zic că și Jack și celelalte personaje masculine mi s-au părut bine scrise și prezentate; și chit că nu le-am plăcut pe toate, au fost reale, complexe și m-am bucurat să văd că nu toți o dau la o parte pe Hazel sau alte femei, doar pentru că-s femei, fără să-ncerce înainte să vorbească cu ele sau să le cunoască mai bine. Și-ai zice că nu e mare lucru. Dar în contextul istoric adevărat și în carte asta înseamnă mai mult decât ai crede. Așa c-am apreciat asta și felicitări autoarei c-a reușit să insereze acest aspect în poveste și mai ales că i-a ieșit bine, fără să fie nici prea prea, dar nici foarte foarte, ci doar destul.
N-aș zice că povestea asta e una romantică, însă felul în care Hazel și Jack ajung să se apropie unul de altul și-s acolo unul pentru celălalt fără să judece, și se ajută și se ascultă și își lasă loc să crească, să învețe și să evolueze, împreună și separat, mi s-a părut superb. Și totul a fost cât se poate de natural și firesc și mi se pare că înainte de-a fi altceva, ei sunt aliați și prieteni foarte buni, iar asta a fost dovedit iar și iar, și nu din vorbe. Ceea ce înseamnă și mai mult în ochii mei. Când poți vedea și simți ceva și cartea sau personajele nu trebuie nici măcar să-ți arate direct în vreun fel.
Recomand cartea? Nici nu încape îndoială! Dar în același timp, cum am zis și mai sus, posibil să fie sau nu pe gustul tău. Ceea ce e ok. Iar eu abia aștept să pun mâna pe continuare și mă întorc iar în această lume.
5/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu