Trei zile pentru a-ți convinge familia că ești într-adevăr îndrăgostită...
Catalina Martin are mare, mare nevoie de un partener pentru nunta surorii ei. Cu atât mai mult cu cât mică minciună despre iubitul ei american a scăpat de sub control. Toți cunoscuții — inclusiv fostul ei prieten și logodnica acestuia — vor fi prezenți la eveniment, nerăbdători să-l cunoască pe misteriosul partener al Catalinei.
Are doar patru săptămâni la dispoziție să găsească un tip care să-i accepte invitația și să fie dispus să zboare dincolo de Atlantic. Drumul de la New York până în Spania nu e deloc scurt, iar familia ei zgomotoasă și exuberantă nu va fi ușor de păcălit.
Chipeșul și arogantul Aaron Blackford, un coleg de-al Catalinei, se oferă s-o ajute. Ea preferă să-l refuze, fiindcă în viața ei nu a mai întâlnit un tip atât de nesuferit. Însă Catalina e disperată. Ziua nunții se apropie, iar Aaron pare să fie singura ei soluție. În plus, începe să-și dea seama că e posibil ca Aaron să nu fie atât de enervant precum lasă să se creadă.
RECENZIE:
Am ajuns să citesc și eu în sfârșit "Din Spania cu dragoste" și sincer nu credeam că o să se întâmple vreodată. Pentru că ăsta e genul ăla de carte pe care o vezi peste tot, toți vorbesc de ea, fie o laudă, fie o urăsc, și sincer n-am vrut să am de-a face cu așa ceva. Plus că-n același timp erau șanse 50/50 să-mi placă sau să fie cea mai rea carte ever. Și la 480 de pagini era un risc serios. Însă am zis hai să vedem... și am citit-o în cam trei zile, prin pauze și când am apucat să mă rup de la muncă și de la viață, căci deh, e o perioadă mai încărcată acum.
Și mă bucur să spun că mi-a plăcut, mai mult decât mă așteptam, și apreciez că nu mi-a frânt inima. Da, nu zic că "e cea mai bună carte romance citită vreodată!!!", însă cu siguranță m-a făcut să râd, m-a emoționat, am zâmbit citind unele momente sau am chicotit când Aaron sau Catalina îl tachinau pe celălalt și nu știam neapărat de partea cui să fiu.
Încă nu știu dacă trebuia să neapărat să aibă 480 de pagini, căci au fost unele momente când simțeam că nu înaintez deloc, deși tot citeam. Și aici încă mă gândesc dacă cartea chiar se citește mai încet în unele părți sau mi s-a părut mie doar fiindcă am fost obosită. Dar am apreciat felul în care evoluează relația dintre cei doi și cum, în același timp, aflăm mai multe despre ei, dar și ei află unul despre celălalt și lămuresc orice neînțelegere. Ah, și normal că mi-a plăcut și să văd diferite fațete ale lui Aaron și Catalina și să-i înțeleg mai bine, atât ca indivizi, dar și în acest joc de du-te vino.
"Din Spania cu dragoste" a fost o carte plăcută și savuroasă la capitolul romance, dar aș spune și că e genul ăla de carte care e mai mult decât o poveste de dragoste; se concentrează și pe familie, pe prieteni, pe probleme de care toți avem parte, dar și pe conflictele interioare. Avem parte și de multe expresii în spaniolă mulțumită Catalinei și sincer m-am bucurat, căci parcă au adăugat și mai multă culoare și farmec cărții, dar în același timp au făcut personajul ei să fie mai viu, mai unic și nu mi-a dat impresia că autoarea ar fi încercat sau ar fi vrut să o facă genul de eroină clișeu; ci doar să o prezinte așa cum e și atât. La fel cum a făcut și cu Aaron și cu întreaga familie a Catalinei și tot ce-a venit cu ei.
Un singur lucru m-a deranjat și acela ar fi faptul că Catalina vorbește despre ochii albaștri ai lui Aaron de atâtea ori sau se gândește la ei și ochii ăia ca oceanul, ochii ăia albaștri, ochii lui, ochii ăia... de cel puțin 50 de ori și a fost enervant. Înțeleg, are ochi frumoși, albaștri, și e vrăjită de ei, dar dacă aș fi băut/consumat zahăr de fiecare dată când aia era menționat, aș fi citit sub masă după primul sfert. Mi s-a părut sâcâitor, la fel cum a și tot ținut să menționeze cât de înalt și de mare e Aaron față de ea și ce micuță și fragilă e ea... ok, înțeleg! Dar cât poți să dai cu asta în capul cititorilor până li se ia? Poate pe voi nu vă deranjează, dar eu mă săturasem după a patra oară tot auzind astea.
Și poate-s în minoritate, dar scenele de sex mi s-au părut doar ok și mai mult mi-au plăcut momentele tandre dintre ei sau doar când petreceau timp împreună, când stăteau de vorbă sau făceau ceva. Nu zic că n-au fost hot sau au fost prost scrise, doar că poate voiam mai mult și comparativ cu restul cărții mi s-au părut.. scurte? repezite? N-am simțit mare lucru sau nu prea m-au convins. Însă sunt subiectivă, așa că nu luați în seamă acest comment.:))
Ca să închei, consider că "Din Spania cu dragoste" e prea lăudată? DA! Cred că merită citită? Sigur. Dar doar dacă vrei și crezi c-o să-ți placă. Nu pentru că e peste tot și simți că pierzi ceva ori pentru că te simți aiurea că tu n-ai citit-o. Și înarmează-te cu mult timp! Căci oricât ți-ar plăcea, o lectură scurtă tot nu o să fie.
4/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu