Mesajul era clar:
„N-o lăsa să moară. Suntem pe drum“.
Cu răsuflarea tăiată, Kiva repetă în minte ultimele trei cuvinte:
„Suntem pe drum. Suntem pe drum. Suntem pe drum“.
Nu mai era o promisiune incertă, ci iminentă.
Familia ei era pe drum.
În final, după atâta amar de vreme, venea.
După ea – dar și după Tilda.
Venea după Regina Rebelilor.
RECENZIE:
Voiam să citesc un fantasy, dar nu voiam ceva prea lung momentan, așa c-am ales "Temnița durerii". Și uitându-mă în urmă cred c-am făcut o alegere bună.
Fiindcă a fost o carte ce m-a prins de la primele pagini, am citit-o repede și m-am atașat de personaje aproape imediat, deși de obicei pentru poveștile fantastice îmi ia puțin mai mult; datorită lumii largi, numărului prea mare de oameni, scriiturii sau a altor motive.
Cumva ai putea spune c-a fost că un fantasy ce s-a derulat într-un loc restrâns, căci acțiunea se petrece în închisoarea extrem de periculoasă Zalindov și în principal companionul nostru estre Kiva, vindecatoarea care trebuie nu doar să aibă grijă de deținuți, dar și să supraviețuiască. Și mai nou, să se asigure că Regina Rebelilor o să participe la Judecată și că ambele vor fi vii atunci când familia ei va veni în sfârșit după ea. Sună deja destul de complicat? Heh, o să devină și mai și, căci ăsta e doar începutul.
Sincer nu știu ce așteptam de la cartea asta, dar atmosferică a fost, personajele n-au fost ele cele mai bune pe care le-am citit vreodată, dar mi-au plăcut, iar autoarea reușește să le creioneze destul de bine și fie că-s principale sau episodice, le înțelegi, ajungi să ții la ele sau să le urăști, te pui în locul lor și pe parcursul poveștii a fost interesant să văd cum evoluează, cum descoperim diferite lucruri despre ele și cum aliații și dușmanii de moarte sunt fix cine te-ai aștepta mai puțin. Și-n același timp atât de aproape. Iar faptul că, în afară de câteva, nu e nimeni cu adevărat bun sau rău, au făcut cartea și mai realistă, mai complexă și mult mai savuroasă.
Din punct de vedere al firului narativ pot să zic că n-a fost el poate cel mai original și dacă ai mai citit fantasy s-ar putea să-ți fie cunoscute părți din el sau anumite clișee, însă "Temnița durerii" are și destui ași în mânecă și o să te țină lipit de pagini.
"Temnița durerii" e cu siguranță o carte a contrastelor, căci pe cât de îmbietoare, ușor de citit și calmă e la suprafață, pe atât de întunecată, plină de minciuni, trădări, tot felul de ambiții și oameni ce sunt gata să facă absolut orice ca să obțină ce vor; mai ales dacă, făcând asta, mai rănesc și pe cineva sau le stau în cale. Ah, și toată partea cu Judecata și Încercările chiar a fost mai interesantă decât m-așteptam. Știu că sună cliseic, căci ce carte n-are încercări sau competiții, dar cred că modul în care se întâmplă, lumea și cadrul în care are loc, și cum e scris, reușesc să-i dea un aer proaspăt și să nu-ți amintească neapărat de alte titluri. Sau poate asta o să-ți placă mai mult.
O să citesc următorul volum? Cu siguranță! Și abia aștept să văd ce urmează atât în poveste cât și-n viața Kivei, căci după acel final... presimt că aventura și haosul abia acum încep.
Și mă gândeam înainte să o încep oare de ce titlul ăsta, căci îmi părea cam exagerat. Dar acum c-am citit-o, aș zice că se potrivește perfect și rezumă cartea și tot ce se întâmplă ea mult mai bine decât am încercat eu. Și-am mai și vorbit mult.
4/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu