După ani întregi în care s-au evitat reciproc, membrii familiei Darker se reunesc pentru a sărbători ziua de naștere a bunicii, care împlinește 80 de ani, în casa ei gotică, de pe o mică insulă stâncoasă. Când va veni fluxul, vor fi izolați de restul lumii timp de opt ore – adică o noapte.
Toți ascund un secret. Sau mai multe.
La miezul nopții izbucnește o furtună, iar bunica este găsită moartă.
O oră mai târziu, este descoperit un alt cadavru…
Captivi pe o insulă, membrii familiei Darker trebuie să dezlege misterul din prezent și să-și înfrunte greșelile din trecut, înainte ca mareea să se retragă și toate secretele să le fie dezvăluite.
RECENZIE:
Am fost atât entuziasmată, cât și extrem de sceptică când m-am apucat de cartea asta. Pentru că indiferent cât de bine sunau ideea și descrierea, dacă execuția nu mi se părea ok, atunci n-avea să mai conteze nici faptul că era scrisă de Alice Feeney de la care am citit deja 3 cărți, cărți ce mi-au plăcut foarte mult.
Însă "Daisy Darker" cred că e singura care mi-a dat emoții amestecate pe parcurs și chiar și după ce-am terminat-o, tot nu știu exact cum să mă simt. Căci a fost bine scrisă și personajele au fost extrem de complexe, realiste și morally grey, a fost atmosferică și plină de acțiune și suspans, s-a citit foarte repede, însă au fost câteva chestii ce m-au pus pe gânduri - cum ar fi ultimele întorsături de situație și dezvăluiri. Și nu știu dacă ele în sine, sau faptul că mă fac să strâmb din nas și, căci au cam stricat credibilitatea și realismul poveștii sau ce percepusem eu a așa ceva. Acum nu zic că n-ar fi fost posibil, dar totuși...
Adică, m-apucasem eu să încerc să ghicesc ce se întâmplă și chiar să bănuiesc pe toată lumea, să vin cu motive și poate și cele mai imposibile și nebunești finaluri sau dezvăluiri, dar n-aș fi putut fi mai departe de adevăr. Bine, oarecum. Să zicem c-am fost 40% corectă și restul... oh well, restul mi-a dat autoarea cu cartea în cap și mă simt de parcă am ajuns să citesc alt gen literar aproape. "Daisy Darker" ar fi putut să fie o nouă favorită și să-i dau 5/5, dar după asta în niciun caz nu-i mai mult de 4/5. Dar asta-i doar părerea mea.
Ignorând partea aia pentru moment, pot să spun că m-a surprins cât de repede s-a citit "Daisy Darker" și nu doar pentru că citesc eu mai repede ca alții, ci efectiv cartea e scrisă în așa fel încât o dai gata înainte să-ți dai seama că ooops, ai citit mai mult decât ai fi vrut sau gândindu-te că nu e o carte subțire, ceea ce-i adevărat, și n-are cum. Însă datorită scriiturii, personajelor, a modului în care-ți amintește de cartea Agathei Christie, a atmosferei, a morții ce se plimbă prin pagini, a suspansului și dezvăluirilor, a faptului că avem capitole din trecut și din prezent, chiar e posibil.
Recomand cartea? Sigur. Chiar dacă ai mai citit de la autoare sau nu, chiar dacă-ți plac misterele sau nu, ori dacă ești fan al dramelor și familiilor mari, dar "messy". Plină de secrete, minciuni, intenții îndoielnice, invidie, copilărie și amintiri, o casă ce sună extrem de frumos și groaznică în același timp, frustrări și câte și mai câte.
Lectură plăcută și poate vouă vă place finalul mai mult decât mi-a plăcut mie.
4/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu