Bună, mă numesc Bree Camden și sunt îndrăgostită fără speranță de prietenul meu cel mai bun, celebrul fundaș Nathan Donelson (la fel ca jumătate din America, judecând după ce se scrie în tabloide și după câte iubite a avut până acum). Primul pas este acceptarea, nu?
Dar eu nu pot să-i mărturisesc asta, pentru că el sigur nu mă vede ca pe o iubită, iar ultimul lucru pe care mi-l doresc este ca lucrurile să devină stânjenitoare. Între mine și cel mai sexy bărbat în viață există doar o prietenie de modă veche!
Totul este exact așa cum îmi doresc. Da. (Nu plâng, doar curăț o ceapă.) Prietenia noastră merge bine până când, după prea multe shoturi de tequila, îmi vărs amarul în fața unei ziariste, iar acum lumea crede că eu și Nathan suntem împreună. Așa că trebuie să ne întâlnim în public timp de trei săptămâni pentru că am semnat un contract cu… Ah, nu, am uitat că nu pot spune nimănui despre asta!
Concluzia este că acum cel mai bun prieten al meu se comportă foarte neplatonic, iar eu doar încerc să-mi împiedic corpul să ia foc de fiecare dată când el mă atinge. Cum o să rezist timp de trei săptămâni la aceste întâlniri false cu Nathan fără să se schimbe nimic între noi? Mai ales când se pare că el își dorește să se întâmple cu totul altceva?
RECENZIE:
Or fi fost așteptările mele mici sau inexistente, dar cartea asta a fost o întreagă dezamăgire.
Acum c-am citit-o, pot să înțeleg de ce altora le-ar plăcea - căci e o lectură rapidă, ușoară, destul de drăguță, are momente cu aer comic și sunt și destule ce le-ai considera dulci sau romantice. Iar personajele sunt teoretic unele cu care poți empatiza și au calități și defecte ce-i fac să pară realiști și așa zisa chimie dintre ei există dacă nu te uiți prea atent.
Doar că mie "Tactica iubirii" mi s-a părut repezită, scrisă pe repede înainte și n-am simțit absolut nimic pentru personaje, n-am râs și atracția lor nu mi s-a părut credibilă. Da, s-a citit foarte repede, însă mi-a dat mai mult impresia unei nuvele sau a unui rezumat, căci profunzime n-a avut, iar personajele n-au fost mai dense ca un carton. Și aici mă refer atât la Bree și Nathan, cât și ceilalți prieteni ai lor. În același timp (și aici e subjectiv) toți mi-au dat impresia că se poartă mult mai imatur decât vârsta pe care o au și a fost că și cum pe alocuri citeam o carte cu niște oameni ce joacă roluri altora sau se poartă ca ei mult mai mari.
Sincer n-aș recomanda cartea asta, dar ca întotdeauna, dacă mie nu mi-a plăcut nu înseamnă că ție o să-ți displacă. Și poate că va fi romance-ul perfect pentru tine. Poate că tu vei înțelege povestea și personajele și vei râde cu ele și vei plânge cu ele și chiar m-aș bucura să aflu asta.
În ochii mei singurul plus al cărții ăsteia e c-am citit-o prea ușor și repede ca să-mi dea bătăi de cap ori să apuc să o analizez mai bine, dar în rest cred că eram mai bine și dacă n-o citeam. Măcar n-am pierdut prea mult timp.. și totuși. O să mai citesc de la autoare? Probabil că nu, fiindcă de obicei stilul nu se schimbă odată cu ideea și cu plot-ul și nu cred că miraculos m-ar vrăji următoarea ei carte. Dar cine știe.
2/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu