Cu două sute de ani în urmă, trei surori au fost condamnate la moarte pentru vrăjitorie. Cu pietre legate de glezne, fetele au fost aruncate în ocean și lăsate să se înece. Acum, în fiecare vară, Marguerite, Aurora și Hazel Swan se întorc în oraș și ucid fără milă. An de an, trei băieți își găsesc pieirea în adâncuri, atrași de farmecul răvășitor al misterioaselor surori.
Penny Talbot locuiește împreună cu mama ei pe o insulă din apropiere de Sparrow și are în grijă bătrânul far. În mod surprinzător, adolescenta cuminte și retrasă știe o mulțime de lucruri despre năpasta care s-a abătut asupra micii așezari în urmă cu două secole și a descoperit chiar și metoda prin care Marguerite, Aurora și Hazel pot fi oprite.
Totul se complică atunci când în orașul blestemat sosește ca din întâmplare Bo Carter, un tânar fermecător, dar plin de secrete, pe care însă nu e gata să le dezvăluie. Încetul cu încetul, băiatul va cădea în mrejele surorilor Swan, iar Penny va fi silită să facă o alegere cumplită: să se salveze sau să îl salveze pe Bo?
RECENZIE:
"Blestemul mării" n-a fost chiar lectură rapidă și care să mă prindă imediat sau care să-mi placă enorm, însă una peste alta a fost ok.
Pot să zic că da, a fost o carte atmosferică și chiar m-am simțit transportată pe insulă și totul a fost viu în jurul meu, iar personajele au fost și ele oarecum realiste; vorbind mai mult de cele principale, căci în rest nu mi s-au părut prea complexe sau să-mi aduc aminte mare lucru despre ele, pe parcursul poveștii sau când încerc acum să-mi amintesc. Și doar ce-am terminat-o, ceea ce înseamnă că-n câteva zile o să uit complet. Acum dacă pentru tine nu contează așa tare acest aspect, atunci poate o să-ți placă mai mult și nici n-o să observi.
Știu că "Blestemul mării" e băgat la fantasy și la paranormal și da, a avut elemente din ambele, însă în același timp aș zice că nu mi s-a părut ceva prea complex, ci mai mult la nivel superficial și dacă vrei să vezi cum merg lucrurile sau vrei ceva cu cauză și efect sau răspunsuri clare... da, aș zice că îți oferă asta și nu prea.
Pentru mine a fost doar o carte ok și atât, și sincer în afară de o dezvăluire la care nu m-așteptam, nu m-a impresionat. Plus că, într-un fel, voiam să fie mai întunecată? Adică mi s-a părut oarecum mult mai "light" față de cum reiese din descriere... însă cred că aici e mai mult vina mea și cum am interpretat eu și nu a cărții neapărat.
Aș zice că dacă vrei s-o citești, poți s-o faci și poate c-o să-ți placă mai mult. Chiar cred c-ar putea fi o carte bună pentru cineva sau chiar cartea preferată a cuiva. Chit că pentru mine n-a fost și am terminat-o c-am vrut și nu pentru că vai, nu puteam să stau fără să știu ce urmează sau că mă atasasem de personaje. Adică da, a fost interesant să petrec timp cu ele și să le cunosc mai bine, dar... nimic special.
În același timp, cred că finalul, comparativ cu restul poveștii a fost cam repezit? Sau nu tot, ci o parte din el, adică partea cu "totul merge înainte indiferent ce se întâmplă" și mai ales legat de Penny. Dar mna... poate vreau eu prea multe. Aș fi vrut un pic mai mult din perspectiva ei după tot ce-a fost. Parcă prea ușor s-au întors toți la ce făceau... și da, înțeleg, a fost așa de zeci de ani, dar comparând un pic cum s-a purtat la început și cum e la final - parcă nu se leagă. Again, alt punct ce poate n-o să-ți pară o problemă.
Cred că o să mai citesc de la autoare și sper că următoarea să-mi placă mai mult!
3/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu