Alessandra s-a săturat să fie ignorată și are un plan pentru a obține puterea dorită:
2. Căsătorește-te cu el.
3. Ucide-l și ia-i regatul.
Nimeni nu știe cât de puternic este cu adevărat Regele Umbrelor. Unii susțin că le poate comanda umbrelor care se învârt în jurul lui să-i îndeplinească orice poruncă. Alții afirmă că ele îi vorbesc, șoptindu-i gândurile dușmanilor săi. Asta n-o împiedică pe Alessandra, conștientă de propria valoare, să facă tot ce îi stă în putință să obțină coroana.
Însă nu este singura care încearcă să-l ucidă pe rege. Pe măsură ce au loc tot mai multe tentative de asasinare, Alessandra se trezește luptând să-l țină în viață, suficient cât el să o încoroneze regina lui – străduindu-se, în tot acest timp, să nu-și piardă inima. Până la urmă, cine ar fi mai potrivită pentru Regele Umbrelor dacă nu o regină vicleană și parșivă?
RECENZIE:
Am fost sceptică legat de cartea asta de când a apărut și asta dinainte să văd pe unii iubind-o și lăudând-o și pe alții dându-i 2 stele și zicând că nu-i bună de nimic. Și acum c-am citit-o pot să zic că înțeleg ambele tabere. Căci "Umbrele care ne despart" e o carte ce se citește extrem de ușor și te prinde din primul capitol, iar personajul Alessandrei e ca o gură de aer proaspăt, țînând cont de ce eroine găsim de obicei în romanele de dragoste și mai ales în cele fantasy, dar mai ales pentru adolescenți. Deși nu știu dacă ar fi neapărat pentru adolescenți, țînând c-au fost destule momente ce m-au făcut să mă gândesc dacă asta nu e cel puțin New Adult și nu Young Adult. Dar țînând cont că granița dintre astea e subțire și-n mare e vorba de marketing... eh.
Revenind. Da, am citit-o în nici 4 ore și m-a prins și m-am distrat urmărind povestea și având ocazia să fiu mai aproape de Regele umbrelor și de Alessandra și să-i cunosc pe amândoi. Ambii mi-au plăcut ca personaje și pot să fiu c-au fost realist creionați și că nu mi-au displăcut. Deși ambii au fost poate prea creduli uneori sau au renunțat prea ușor? Sau s-au dedat unor pericole doar pentru că?... Ar fi avut sens, aparent.
Și da, chestiile de genul și altele mi-au amintit că citesc un roman pentru adolescenți și n-o zic cu răutate, căci îmi plac. Ci zic că mi-au amintit pentru că dacă stai să analizezi povestea, firul narativ și personajele se poartă uneori ca și cum ar fi mai mult de atât, iar apoi se schimbă și tot așa. Cumva zici că a fost o carte în care au fost maturi și imaturi în funcție de situație sau calmi și impulsivi sau calculați și orbi, ceea ce înțeleg că se întâmplă și e normal și uman... dar în același timp mi s-a părut inconsistent; de parcă ei sau autoarea nu se hotărau cum să fie, odată și pentru totdeauna.
Și cică "Umbrele care ne despart" ar fi roman fantasy. M... nu. Eu cred că e un roman de dragoste cu elemente fantastice, ceea ce e cu totul altceva. Căci în mintea și-n ochii mei, cartea asta e nici 2% fantasy. Nu m-așteptam la cine știe ce lume complexă sau personaje multe sau un sistem magic complicat sau știu eu... însă știi și simți când citești fantasy și alta e când citești ceva cu elemente de. Dar cum nici nu m-așteptam la altceva pot să zic că dezamăgirea mea n-a fost prea mare. Însă dacă tu vrei să citești un roman fantasy ce are și românce, atunci nu asta e pentru tine.
"Umbrele care ne despart" e o carte ce-o citești într-o zi, care te face curios și care te plimbă prin castel, la baluri, te duce mai aproape de Rege și te plimbă alături de Alessandra care încearcă să-și folosească farmecele pe el și pe aproape orice bărbat care respiră și care o poate ajuta în vreun fel. Și nu glumesc. E asta un pic enervant și uneori imposibil de crezut? Da, căci poate arată ea bine și e pricepută, dar să fim serioși... însă, heh, normal că funcționează țînând cont că-i personajul principal. Și poate că asta m-a enervat, însă mi-a plăcut cât de sinceră și sigură pe ea e, mai ales legat de viața ei privată, ceea ce în contextul epocii din carte e ceva nou, și cum folosește așa în avanatajul ei. Dacă ei tot se bagă, ea de ce să nu profite.
Sinceră să fiu nu m-a dat pe spate Regele, însă cu siguranță mi-a plăcut mai mult că alți tipi din cărți și am reușit să-l înțeleg. În același timp mi-a plăcut cum a evoluat pe parcursul cărții și față de Alessandra, mi se pare că chiar a crescut și și-a schimbat în bine (?) viziunea asupra lucrurilor și nu doar pentru că s-a îndrăgostit. Ceea ce-n cazul ei mi se pare că s-a întâmplat și poate nu deranjează, însă mie mi se pare un pic... ciudat să te schimbi brusc doar că te-ai îndrăgostit de un tip pe care-l știi de.. 2 luni? Dar, mă rog.
Ah, și dacă romance-ul nu mi s-a părut 100% credibil, deși au fost destule momente sexy, dar și unele drăguțe, pot să zic că mi-a plăcut firul narativ ce-a ținut de cine încearcă să-l ucidă pe Rege și cum și toate încercările de a afla cine e și de a-l pedepsi pe asasin. Partea asta cu siguranță m-a ținut mai lipită de pagini decât dorința mea de a știi dacă Alessandra reușește să-l cucerească pe Rege sau dacă el o să-i cadă în brațe și ea o să reușească să obțină ce vrea.
Recomand cartea asta doar dacă vrei ceva ușor, rapid, fără bătaie de cap, cu acțiune și suspans, care să te țînă ocupat pentru câteva ore. Nu-i cea mai bună carte citită vreodată și nici cel mai bun romance. Fantasy în niciun caz. Însă e o lectură care pe moment ți se pare delicioasă și dacă nu stai să o analizezi prea tare atunci chiar o să te distrezi. Totul se duce de râpă când te uiți prea îndeaproape, ceea ce eu, recunosc, am evitat să fac.
4/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu