Copila de zapada (2012), romanul ei de debut, imbina admirabil atmosfera de basm a tinuturilor acoperite de zapada din Alaska si realitatea dura a vietii de fermier intr-o regiune salbatica, neprietenoasa, care nu-si dezvaluie usor secretele. Ajunsi deja la jumatatea vietii, Jack si Mabel se lupta sa-si cladeasca o viata noua in Alaska anilor ’20, insa durerea pricinuita de lipsa copiilor sapa o prapastie tot mai adanca intre ei. Intr-o clipa de exaltare, la caderea primei zapezi din an, cei doi cladesc o copila de zapada cu chip delicat, buze trandafirii si par balai. Nu mica le este insa mirarea a doua zi, cand descopera ca fetita de zapada a prins viata, ca si cum povestea Snegurocikai, ce incintase copilaria lui Mabel, ar fi devenit dintr-odata realitate. Din acea clipa, Faina, copila de zapada, va deveni parte din familie si prezenta ei delicata, candida, zglobie le va schimba vietile pentru totdeauna. Copila de zapada impleteste cu subtilitate si sensibilitate realismul magic al scriitorilor sud-americani cu o proza dura, viguroasa, dramatica in stilul lui Jack London.
RECENZIE:
De ce am citit aceasta carte? Pentru ca suna bine, diferit, original si coperta simplista, insa foarte intriganta, m-a facut sa o iau de pe raft. Desi n-am auzit multe despre ea stiam ca o sa-mi placa, ceea ce rar patesc. Nu toate cartile te fac sa le placi de la prima privire. Si sincer n-am regretat, pentru ca a fost o lectura foarte placuta, interesanta, o combinatie perfecta intre realism si "magie", niste personaje bine conturate si un final cum nu se poate mai bun. Dar nu, nu o sa va spun mai mult de atat si n-am de gand sa dau spoilere.
Stiu ca veti spune ca suna a poveste pentru copii si ca n-are nimic real si serios in ea, dar eu va zic ca are. Chiar daca acea copila nu-i "aparuta" in mod obisnuit, alt aspect al povestii nu-i neverosimil. Si nici aspectul ca Faina e sau nu o fiinta total umana nu strica povestea, n-o face sa para basm, ci doar adauga si mai mult farmec cartii. Autoarea a stiut ce vrea sa faca si a creat o poveste adevarata, exact asta, ceva care sa te tina in realitate si care, totusi, sa te faca putin sa visezi, sa privesti cu coada ochiului in anii copilariei.
Personajul meu preferat din carte este Faina, un caracter placut, realist, matur, chiar si atunci cand e doar o copila; si chiar daca nu stie anumite lucruri "lumesti" gandeste intr-un mod matur. Nu se lasa prinsa in copilarii si gandindu-te ca traieste si supravietuieste singura in padure, cand cineva s-ar pierde dupa cativa pasi iti poti face usor o parere despre ea si caracterul ei.
Mai multe nu va zic, insa mi-as dori sa o cititi, sa o incepeti fara idei ca "e o poveste de copii", "nimic nu e real" pentru ca merita, e scrisa foarte bine, lumea este frumos construita si-n acel decor rece si totusi superb totul capata o aura speciala si magica. As vrea sa aud cat mai multe de aceasta carte de acum in colo!:) Pentru ca e pentru toate gusturile si-mi pare rau ca trece asa nestiuta.
4/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu