RECENZIE - Rosu ca sangele de Salla Simukka

Primul volum al trilogiei Alba-ca-Zapada.

E cea mai grea iarna din ultimii ani; strazile din Tampere, Finlanda, sunt inghetate si acoperite de zapada. Si nimic nu contrasteaza mai tare cu albul zapezii decat sangele. Lumikki Andersson, o adolescenta in varsta de 17 ani, locuieste singura si merge la un liceu de arte. Si-a facut o  regula din a nu se implica in lucruri ce nu o privesc. Totusi, aceasta regula este pusa la incercare in ziua cand Lumikki gaseste bancnote patate de sange in camera obscura a liceului. Dandu-si seama ca trei elevi de la liceul sau au un amestec in acest incident, Lumikki se trezeste inghitita in hatisul unei afaceri intenationale cu droguri. 

Elisa, o fata din grupul celor trei, incepe sa suspecteze ca tatal sau, politist la departamentul de narcotice, are legatura cu intreaga poveste. Prinsa intr-un vartej ametitor de evenimente neprevazute si incercand sa fuga de mafioti rusi si estonieni, Lumikki se confrunta cu situatii-limita, care ii pun viata in pericol. Acum si adolescentii au o Lisbeth Salander a lor!

RECENZIE:

De cand am vazut coperta, dar mai ales, dupa ce-am citit descrierea am stiut ca aceasta carte e perfecta pentru mine. Lisbeth Salander e unul din personajele mele preferate, daca nu chiar cel mai iubit, si cum aceasta carte imi promitea o alta Lisbeth, mai tanara, n-am putut rezista. 

Lumikki e complexa - e desteapta, sau mai bine zis isteata, atenta la cele mai mici detalii, e bataioasa si mai ales curajoasa. Si unul din putinii oameni care mi s-au parut curajosi, chiar daca au temeri. M-abtin sa va mai spun despre ea, pentru ca apoi destram misterul povestii si aura ce inconjoara personajul.

Ce-i cu acest roman? Ei bine, e un thriller care va poate pacali prin coperta ce are alura de basm, prin personajul ce pare invizbil si total neajutorat, sau prin numarul mic de pagini. Dar e chiar opusul - e o carte foarte buna, extrem de bine scrisa, complexa, plina de actiune si suspans, cu foarte multe intorsaturi de situatie, si cu un personaj de exceptie. Mi-ar parea foarte rau daca nu ati citi-o!

Pentru mine, Rosu ca sangele a fost ceva delicios care s-a terminat prea repede si mai vreau o portie. Sau doua. Sper ca celelalte volume sa apara curand altfel nu stiu ce-o sa fac, caci sigur mintea mea o va lua razna si va incepe sa viseze tot felul de povesti legate de carte. Nu e deloc ceva pe care sa-l uiti dupa ce dai ultima pagina si pui cartea deoparte. Continui sa te gandesti, cauti cartea cu ochii, ai mai atinge-o si poate reciti-o, chiar daca abia s-a terminat. 

E un roman ce merita, are tot ce-i trebuie, si bonus, nu e stand-alone. Ador cand cartile bune mai au niste frati, pe care abia astept sa-i cunosc. Asa ca puneti mana pe carte, cititi-o si faceti cunostinta cu Lumikki - e o persoana greu de uitat. Iar despre partea politista a romanului, nu am cuvinte, a fost prea bun. 

4/5