Descriere:
Au trecut zece ani de când Nicolette Farrell a părăsit Cooley Ridge. Zece ani de când s-a despărțit de Tyler, bărbatul cu care credea că avea să se căsătorească. Zece ani de când cea mai bună prietenă a ei, Corinne, a dispărut, iar, de atunci, nimeni nu a mai aflat nimic despre aceasta.
Când e informată că tatăl ei este bolnav, Nic locuiește în Philadelphia, iar viața pe care o duce aici nici că ar putea fi mai diferită de cea din adolescență. Imediat după apelul telefonic, tânăra revine în Cooley Ridge pentru a avea grijă de părintele ei, dar, la câteva zile de la întoarcerea în orășelul natal, o altă fată dispare, iar pe Nic o încearcă un sentiment terifiant de déjà-vu.
În timp ce încearcă să afle ce s-a întâmplat cu tânăra respectivă, Nic descoperă adevăruri șocante despre vecinii ei, despre propria familie, dar și despre ceea ce s-a petrecut cu adevărat cu prietena ei, Corinne, în acea noapte bizară din urmă cu zece ani.
RECENZIE:
"Toate fetele dispărute" a fost genul de thriller care m-a făcut să vreau să ghicesc ce s-a întâmplat înainte să-mi fie servit totul pe tavă. Am aflat? Parțial. Mi-a părut rău când am descoperit adevărul? Chiar deloc.
De când citesc thrillers am auzit menționat numele lui Megan Miranda și nu citisem nimic de la ea încă. Apoi am pus mâna pe acesta, când am fost să-mi iau Ultimul oaspete și n-am găsit-o. Iar azi am citit-o în câteva ore, deși îmi propusesem doar să o încep și să văd cum mi se pare. Dar cam așa se întâmplă de fiecare dată... foarte rar citesc doar puțîn dintr-o carte. (dacă-mi place, desigur)
Mi s-a părut interesant modul în care e scrisă "Toate fetele dispărute" și aș zice că a făcut ca totul să aibă un impact mai mare și la final să-ți dea impresia că aproape totul "comes full circle" și toate datoriile sunt plătite. Poate pentru unii o să pară că e un thriler ca toate celelalte și poate așa este, dar mie mi-a plăcut și chiar m-am distrat urmărind firul acțiunii și încercările personajelor de a descurca ițele, de a-și amintii lucruri și mai ales de a se uita în oglindă sau în sufletul/mintea lor - căci acolo se aflau multe răspunsuri, însă cineva trebuia și să fie pregătit să caute și să le scoată la lumină.
Deși sunt multe personaje în poveste nu mi s-a părut greu să le rețin și am considerat că nimeni n-a fost de umplutură, și chiar dacă unele au fost mai mult stereotipuri, nu m-a deranjat prea tare. Mai ales că autoarea te ține în priză cu alte lucruri: cum ar fi paralela dintre cele două cazuri, problemele pe care le are Nic, toată drama și secretele celor din Cooley Ridge și din jurul ei, descrierile vibrante, întorsăturile de situație și indiciile ce par să ducă undeva.
"Toate fetele dispărute" nu-i o lectură scurtă ca număr de pagini, dar eu am devorat-o imediat și mă declar satisfăcută. Cu siguranță o să mai citesc de la autoare și sper ca următoarele să fie și mai bune. Sper să vă placă și vouă, iar dacă ați citit-o deja (sau alte romane ale ei) poate-mi ziceți cum vi s-a părut. : )
N-aș zice că trebuie să fii fan thriller sau să citești povești polițiste ca să-ți placă și nu e nici sângeroasă cât să te țină departe. Dacă ești fan secrete sau drame și mai ales când au loc în comunități restrânse, atunci cartea asta e pentru tine. Scriitura e simplistă, te prinde imediat, capitolele sunt scurte și până știi ce se întâmplă... deja ai citit un sfert din ea. Iar dacă n-ai mai citit thrillers până acum și vrei să încerci, asta cu siguranță e un bun început.
4/5
1 comentarii:
Chiar m-a surprins plăcut și mi-a plăcut neașteptat de mult! :)
Trimiteți un comentariu