Descriere:
Florence Day, ghostwriter-ul uneia dintre cele mai prolifice autoare de romane de dragoste din industria de gen, are o mare problemă: după despărțirea traumatică de iubitul ei, nu mai crede în dragoste. Da, romantismul e ca și mort pentru ea.
Atunci când noul ei redactor, un bărbat înalt, impunător și nemaipomenit de chipeș, refuză să-i prelungească termenul-limită de predare a romanului la care ea tocmai lucrează, Florence se pregătește să-și ia adio de la cariera de scriitoare. Însă apoi un apel telefonic – pe care n-ar fi vrut să-l primească vreodată – o silește să se întoarcă acasă pentru prima oară în zece ani, ca să-și ajute familia să îl înmormânteze pe iubitul ei tată.
Vreme de un deceniu, Florence a stat departe de orășelul natal, în care nu s-a simțit niciodată înțeleasă. Chiar dacă i-au lipsit farmecul nopților calde din Sud, rudele ei excentrice, dar iubitoare, precum și afacerea de pompe funebre a familiei, ea nici acum nu se poate hotărî să rămână în căminul pe care l-a părăsit cândva. Deși tatăl ei s-a dus, atmosfera din trecut a rămas neschimbată, fapt care îi displace profund lui Florence.
Asta, până când descoperă o fantomă care o așteaptă în pragul casei funerare, un bărbat la fel de impunător și de scandalos de chipeș ca întotdeauna și care, pe deasupra, e la fel de nedumerit ca și ea în legătură cu motivul prezenței lui acolo.
Da, pentru Florence nu încape îndoială că romantismul e mort și îngropat... dar la fel e și noul ei redactor, iar treburile pe care el n-a reușit să și le ducă la bun sfârșit în viața pământească o vor face să reconsidere tot ceea ce a știut până acum despre poveștile de dragoste.
RECENZIE:
Sincer n-așteptăm nimic de la cartea asta, dar nu m-a dezamăgit. Acum că am citit-o și mi-a plăcut, chiar mă întreb de ce n-am auzit mai mult despre ea ori poate n-am fost eu atentă.
"Dragostea n-a murit" e un roman ce l-am citit foarte repede și nu fiindcă intenționam, ci așa a fost ea. Deși pare o carte tristă și grea, care te va face să plângi continuu, eu zic că e ca o îmbrățișare și doar îți arată că oricât de rău ar fi o să iasă soarele și până la urmă orice final e defapt un început.
Nu neg faptul că e o carte plină de emoții și de situații care o să te pună pe gânduri, însă sunt și destule alte momente amuzante, clipe de respiro, iubire, prietenie, familie și fiecare cu sine însuși, ascunse printre pagini, care fac totul mai agreabil și mai ușor. Ah, și dacă vă place și dark humor atunci o să fie și mai bine, căci e plină de așa ceva.
Aș spune că "Dragostea n-a murit" e o poveste de dragoste, atât cât e și o poveste despre cineva care încearcă să-și reintre în ritm și să regăsească acea parte din ea, dar și o poveste despre familie, despre cum ne vedem noi și cum ne văd alții și cât de mult contează asta sau ne interesează. E și despre fantome, plimbări noaptea, scris, o afacere de familie puțin mai neobișnuită, prietenie și un happy ending garantat.
"Dragostea n-a murit" e un roman ce merge citit de oricine și oricând, iar dacă tot se apropie vara, cred c-ar fi povestea perfectă de citit în vacanță, indiferent unde mergi. Căci scriitura e plăcută, personajele sunt simpatice și fiecare e foarte bine creionat, iar emoțiile de tot felul te poartă într-o aventură dublă pe cinste: atât alături de Florence și ceilalți, dar și-n interiorul sufletului tău.
4/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu