Descriere:
După ce primește o scrisoare tulburătoare în care verișoara ei o imploră să o salveze de la moarte, Noemí Taboada pleacă spre Locul Înalt, reședința acesteia dintr-o zonă rurală a Mexicului. Deși nu pare, nici pe departe, o luptătoare neînfricată (e foarte elegantă și nu s-ar încumeta să apară nicăieri fără o rochie șic și fară rujul său marca Elizabeth Arden), Noemí nu duce deloc lipsă de curaj, nelăsându-se îngrozită nici măcar de coșmarurile sale îngrozitoare. Așa că nu se sperie nici când descoperă că Locul Înalt ascunde multe secrete întunecate, căci verișoara ei s-a căsătorit cu terifiant de charismaticul moștenitor al unui fost imperiu în domeniul mineritului, din a cărui istorie de familie nu lipsesc episoadele de o violență nebună. Noemí se trezește prinsă în ghearele fascinației și groazei într-o casă imensă bântuită de fantomele trecutului.
RECENZIE:
"Mexican Gothic" e una din cărțile de care auzi și dacă nu ești cititor înrăit și la un moment dat oriunde te uitai, dădeai cu ochii de copertă sau numele ieșea din gura tuturor. Și-am tot zis că o citesc, atât pentru asta, cât și pentru că mă intriga, iar coperta e tentantă și ea și chiar îți rămâne în minte mai tare că titlul sau ideea poveștii.
Pot să zic că înțeleg de ce mulți au iubit cartea asta și au fost impresionați, dar în același timp mi se pare că e una din poveștile alea populare și cam atât. Nu m-a dat pe spate și acum c-am terminat-o de câteva ore, am și început să uit din ea. Ceea ce pentru mine zice destule despre o carte și cât bună a fost. Nu spun că a fost rea sau că m-a dezamăgit, dar pentru un roman despre care auzi doar laude, din toate direcțiile, a fost o carte bună și cam atât.
"Mexican Gothic" e un roman atmosferic și mi s-au părut extrem de vii toate locurile descrise și prin care am umblat, de la casă și până la locurile din jur, până în sat, dar și secretele și ce se întâmplă cu adevărat; odată ce aflăm mai multe și ne trezim chiar băgați în ele până peste cap.
Personajele au fost și ele destul de bine creionate și chit că sunt multe, poate mai multe decât m-așteptam, am reușit să nu mă încurc în ele și să observ o evoluție/involuție a lor pe parcursul capitolelor.
Însă "Mexican Gothic"pentru mine a avut și un mare minus. Nu știu dacă e povestea în sine sau scriitura or poate stilul autoarei, dar n-am simțit absolut nimic cât am citit; fie c-am fost intrigată, citeam o scenă supposedly de groază, cineva pățea ceva sau chiar și-n momentele când casa dădea tot ce putea. Cred că o carte bună ar trebui să invoce o emoție, ceva, chiar și un pic și nu să citești acolo așa neutru și apoi să mergi mai departe. Dar știu că asta e ceva subiectiv so, poate-i doar cazul meu.
Aș spune că "Mexican Gothic" e romanul perfect atât pentru cineva care devorează thriller-e, dar și pentru pasionații de horror sau povești puțin mai înfricoșătoare ori cu elemente... anormale. Mi s-a părut foarte interesantă combinația și Silvia Moreno-Garcia a reușit să țeasă un fir narativ ce m-a ținut lipită de pagini, de la prima și până la ultima, tot încercând să ghicesc ce se întâmplă și dacă Noemí chiar va câștiga. Nu pot să spun că i-am dat mari speranțe la început, însă mă bucur să văd că m-am înșelat și că sub toate acele rochii și ruj, se ascundea și un miez mai tare.
Asta a fost prima carte de la autoare, însă cu siguranță nu va fi ultima.
3/5
2 comentarii:
Am tot spus că citesc și eu această carte, dar parcă mă reține ceva.
Dacă o citești sper să-ți placă și poate ne zici cum ți s-a părut. :D
Trimiteți un comentariu