RECENZIE - Piatră, hârtie, foarfecă de Alice Feeney

 

Descriere:

Ai încredere în persoana cu care te-ai căsătorit?

Crezi că o cunoști? Mai gândește-te… 

Lucrurile merg prost între doamna și domnul Wright de multă vreme. Când Adam și Amelia câștigă un weekend în Scoția, călătoria pare să fie exact ocazia de care au nevoie pentru a-și rezolva problemele.

Scenaristul Adam Wright, care recunoaște singur că este obsedat de muncă, a avut toată viața prosopagnozie, o boală rară care-l împiedică să distingă fețele celor din jur. Nu-și poate recunoaște prietenii sau membrii familiei, nici măcar propria soție.

La fiecare aniversare, soții fac schimb de cadouri tradiționale — din hârtie, bumbac, lut, tinichea — și în fiecare an, soția lui Adam îi scrie o scrisoare pe care nu-l lasă niciodată să o citească.

Până acum.

Amândoi știu că acest weekend le va salva sau le va distruge căsnicia. Unul dintre ei minte și cineva nu vrea ca Adam și Amelia să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți.

RECENZIE:

"Piatră, hârtie, foarfecă" a fost o carte ce am citit-o aproape pe nerăsuflate. Atât pentru că m-a intrigat, dar și pentru că modul în care e scrisă a fost foarte interesant.

Mi-a plăcut mult cum scrisorile adaugă la poveste și oferă informații suplimentare, dar te lasă și să vezi personajele într-o altă lumină și alt moment al vieții lor. 

În același timp, am fost plăcut surprinsă să văd că nu e scrisă doar dintr-o perspectivă și jocul de a ghici cine e vinovatul sau ce se va întâmplă a devenit și mai palpitant.

Recunosc că unele chestii le-am văzut venind, însă altele au fost o surpriză și un șoc. După unele întorsături și dezvăluiri chiar a trebuit să fac o pauză și să procesez ce tocmai s-a întâmplat, ceea ce foarte rar mi se întâmplă.

Deși a fost thriller, a avut și câteva replici ce mie mi s-au părut amuzante și asta a adăugat enjoyment-ului.Personajele au fost și ele realist conturate și imperfecte, cât să-mi dea impresia că așa ceva s-ar putea întâmplă în viața de zi cu zi și nu știu dacă asta mă bucură sau nu. :)) Iar finalul chiar a fost ceva ce n-o să uit prea curând!

Sincer, dacă citiți thrillers eu zic că asta ar fi o lectură pe cinste, mai ales dacă de obicei ghiciți cam ce urmează.

Însă și dacă nu citiți, poate fi ceva rapid, scurt și care vă ține în priză, o poveste nu neapărat sângeroasă și cu o scriitură atmosferică, plină de emoție și care îți arată că trecutul nu stă niciodată în urmă.

4/5