Mallory Quinn, abia ieșită dintr-un centru de dezintoxicare, se angajează ca babysitter pentru a avea grijă de Tedy, puștiul de cinci anișori al cuplului Ted și Caroline Maxwell. Tânăra descoperă că-i place nespus de mult noua ei slujbă, care-i oferă stabilitatea de care are atâta nevoie. În plus, ajunge să țină cu adevărat la băiețelul dulce și timid, care nu pleacă nicăieri fără creionul și caietul lui de schițe.
Desenele lui sunt, la început, la fel ca ale oricărui alt puști: copăcei, iepurași și balonașe. Dar, într-o bună zi, copilul mâzgălește ceva cu totul neașteptat: un bărbat care târăște în pădure cadavrul unei femei.
Încet, încet, imaginile pe care le așterne pe hârtie devin tot mai sinistre, iar personajele sale – din ce în ce mai pline de viață, Teddy dând dovadă de o măiestrie care îi depășește cu mult vârsta.
Mallory ajunge să se întrebe dacă nu cumva acelea sunt reprezentările unei crime sau dovada influenței unei forțe malefice supranaturale. Și, deși știe că totul s-ar putea să pară o nebunie, e hotărâtă să descifreze misterul imaginilor ascunse și să îl salveze pe Teddy.
RECENZIE:
Am vrut să citesc cartea asta de când a apărut, însă după ce am început să văd și recenzii mai puțin pozitive, dar și să aud că e problematică, entuziasmul meu a cam dispărut. Dar pentru că vreau să-mi fac și propriile impresii, am citit-o până la urmă și acum înțeleg de ce lumea spune că e overhyped și de ce mulți sunt supărați și nemulțumiți.
"Imagini ascunse" mi s-a părut interesantă și m-a făcut curioasă cam până la ultimul sfert din carte și deși nu mă dăduse pe spate, felul în care povestea era combinată cu desenele mă ținea în priză și mă făcea în continuare să ghicesc ce s-a întâmplat, care-i misterul și mai ales, cum o să se termine totul și dacă Mallory o să rezolve misterul sau dacă o să o creadă cineva.
Până în acel punct, personajele mi s-au părut ok, relativ bine scrise, cartea era atmosferică și mi-a dat impresia că se află așa între mister și poveste cu ceva elemente horror sau măcar paranormale, Mallory era interesant de urmărit, încercând să fie un babysitter bun, dar și să-și pună viață în ordine, iar felul în care evoluau lucrurile mă ducea cu gândul la o mulțime de posibilități. Și chiar dacă "Imagini ascunse" era acum mai puțin realistă decât aș fi vrut, încă nu mă deranja.
Însă când m-a lovit acea dezvăluire și apoi tot ce-a urmat, am început să mă întreb dacă brusc nu citesc altă carte. Mi s-a părut că n-avea niciun sens, m-a enervat și acum îi înțelegeam perfect pe cei care criticau cartea asta și spuneau că e problematică sau că de ce oamenii nu-s deranjați și se poartă că și cum totul e în regulă. Chiar nu înțeleg de ce autorul a crezut că-i ok și cum în capul lui a fost logic ca acela să fie marele plot twist... și chiar și când o iei obiectiv, eu nu cred că poți compara calitativ acele ultime capitole cu restul cărții.
Pentru că totul se întâmplă extrem de repede, personajele se poartă nenatural și nici nu le mai recunoști, iar modul în care acționează m-a făcut să-mi dau ochii peste cap, pentru că n-avea sens. Adică unde-i logica și de ce? Cum ai putea crede că poți scăpa după așa ceva și după ce te-ai chinuit să ascunzi toate alea, acum brusc arunci totul în aer, fără să te gândești la urmări? Mda...
"Imagini ascunse" a fost un roman cu potențial, dar care și-a distrus singur șansele și prefer să-mi amintesc doar părțile care mi-au plăcut, ignorând finalul (în viața mea nu m-aș fi gândit la așa ceva) și toată acea parte despre care nu dau detalii, căci spoilers. Dar dacă sunteți interesați găsiți destule informații pe goodreads sau online. Eu îi dau 2 stele și n-o recomand și acum după ce-am citit-o, mi-e și mai greu să înțeleg de ce-i așa de populară și majoritatea n-au o problemă cu ea. Dar mna, toți avem păreri diferite.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu