Descriere:
Joe nu voia să se mai întoarcă vreodată la Arnhill după tot ce s-a întâmplat: trădarea, sinuciderea, dispariția surorii lui. Dar nu are de ales, după ce primește un e-mail înspăimântător în care scrie: „Știu ce s-a întâmplat cu sora ta.“
E ușor să se angajeze ca profesor la fostul său liceu și să-i evite pe prietenii care nu se bucură prea tare că s-a întors. Însă e greu să se întoarcă la mina abandonată unde viața i s-a schimbat pentru totdeauna, ca să înfrunte adevărul. Pentru că cea mai îngrozitoare zi din viața lui nu a fost când sora lui a dispărut, ci ziua în care s-a întors.
RECENZIE:
Am avut ochii pe cartea asta de când am citit "Omul de cretă" și mi-a plăcut mult, însă abia acum am reușit să ajung la ea. N-o să stau să le compar pe cele două, dar tot o să spun că "Dispariția lui Annie Thorne" mi-a plăcut mai puțin și cumva mi s-a părut mai slabă ca prima.
Da, "Dispariția lui Annie Thorne" a fost atmosferică și am regăsit aceeași scriitură și stil al autoarei, m-a făcut curioasă și m-a ținut să ghicesc cam tot timpul. Însă, în același timp, firul narativ nu mi s-a părut prea interesant, dezvăluirile au fost mai puține, iar întorsăturile de situație m-au cam lăsat rece, deși unele teoretic ar fi trebuit să mă șocheze sau să zic că nu le-am văzut venind. Plus că, fără să dau spoilers, cartea asta a fost un pic mai mult altceva și mai puțin thriller și ce-aș fi vrut eu. Și depinde de fiecare dacă asta va fi un plus sau un minus.
Nu m-a deranjat așa tare, dacă aș fi avut totuși mai mult suspans, mai multă acțiune, tensiune, dacă mi-ar fi fost teamă pentru personaje și pentru ce se întâmplă, dacă aș fi simțit fiori sau scârbă atunci când Joe era în niște situații ce nu i le-aș dori nimănui. Dar cum astea n-au prea fost, am avut impresia că uneori citesc ce carte voiam eu și alteori o carte ce era acolo și trebuia să ne înțelegem cumva.
Personajele mi s-au părut slab schițate și n-aș fi putut fi mai departe de Joe decât dacă am fi fost în galaxii diferite. N-am simțit nimic, nu mi-a păsat, deși aș fi vrut, și singurul lucru ce m-a ținut citind a fost că voiam să aflu răspunsul la mister. Care a fost satisfăcător, să zicem. Deși n-am fost fan al execuției și aș fi schimbat câteva lucruri.
Și, da, poate pentru unii, cartea o să fie mai șocantă, mai emoționantă, cu personaje mai complexe și pentru care or să strige de pe margine, poate or să fie și îngrețoșați sau enervați. Și m-aș bucura, căci una peste alta nu-i o carte rea. Doar că voiam eu mai mult de la ea și de la autoare.
Ca roman de citit în câteva ore sau o zi e bun, dar n-aș spune că e memorabil sau că-i unul din thrillerele excepționale de anul ăsta. A fost ușor și rapid de citit, a avut și ceva elemente horror-ish, m-a ținut în priză, a venit și a plecat. Dacă ar fi să recomand asta sau "Omul de cretă", aș zice citiți-o pe cealaltă, însă dacă vreți să va convingeți singuri, atunci încercați-le pe amândouă. Eu îi iau 3 stele și o să citesc cât de curând și "Fetele care ard".
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu