RECENZIE - Crima perfectă.Instrucțiuni pentru fete cuminți (Crima perfectă #1) de Holly Jackson

 

Descriere: 

Toți locuitorii din Little Kilton știu povestea.

Frumoasă și populară printre colegii de liceu, Andie Bell a fost ucisă de iubitul ei, Sal Singh, care, mai apoi, cuprins de remușcări, și-a luat viața. Cinci ani mai târziu, tragedia încă îi bântuie pe locuitorii liniștitului orășel britanic. 

Prietena din copilărie a presupusului criminal, Pip nu poate scăpa de sentimentul obsedant că lucrurile nu s-au petrecut chiar așa cum vorbește lumea. Adolescenta se transformă într-un veritabil detectiv particular și încearcă să afle adevărul. 

Perseverentă și atentă la detalii, Pip ajunge să descopere o serie de secrete întunecate care demonstrează fără putință de tăgadă că Sal a fost învinuit pe nedrept. Cineva însa nu e deloc încântat de întorsătura pe care au luat-o lucrurile, iar viața lui Pip este în pericol.

RECENZIE:

Crima perfectă.Instrucțiuni pentru fete cuminți a fost pe lista mea de posibilități de când a apărut în afară, însă pentru un timp am tot evitat, deoarece toată lumea ce o citea avea doar lucruri bune de spus. Și nu că asta ar fi rău, dar de obicei sunt mai sceptică; mai ales că am citit și citesc foarte multe mystery/thrillers și e mai greu să găsesc unul care să mă mai (sur)prindă. 

Însă am cedat. Și am cumpărat-o și citit-o în format e-book, în engleză. Planul fusese să citesc primele capitole și să aflu până la urmă în ce tabără sunt: a celor ce iubesc cartea și spun că e cel mai bun thriller pe care l-au citit tot anul ori a celor care n-au fost convinși, li s-a părut ok, au ghicit misterul etc. Surprinzător mi-a plăcut. Mint! Am iubit-o! Iar acele câteva capitole s-au dus... și-am tot citit până am terminat-o în câteva ore.

Iar când am văzut c-a apărut și la noi, am zis că o cumpăr și să o citesc iarăși. Chiar voiam să o citesc pe îndelete de data asta și să observ poate vreun detaliu pe care, prima dată, în foamea mea :)), l-am ignorat. A fost o lectură la fel de plăcută și a doua oară! Și având-o în mâini am și putut vedea mai bine indiciile sau documentele ce apar în carte. Căci da, povestea conține și elemente mass-media/imagini, mesaje, etc și nu este doar text. 

Nu pot vorbi despre cum se desfășoară investigația și ce descoperă Pip, dar pot să zic că a fost cum m-așteptam, în sensul bun, însă au fost și multe momente ce m-au lăsat cu gura căscată sau a trebuit să recitesc. Felul cum procedează Pip, modul în care gândește, relațiile cu celelalte personaje, ce sunt suspecți sau nu, intorsaturile de situație, chiar și umorul sau unele discuții, au făcut din cartea asta unul din cele mai bune thriller-e pe care le-am citit anul trecut. Dacă nu, cel mai bun. 

Holly Jackson a reușit să creeze o poveste fresh, deși ideea cărții nu e una originală și am mai văzut-o executată în alte YA thrillers. Însă aici nu m-a lăsat deloc ușor să ghicesc cine și ce-a făcut, iar Pip a avut grijă să mă convingă să merg cu ea și să o ajut, aducând tot felul de argumente și dovezi. Chiar și în momentele în care mi se părut puțin, prea, grăbită și aș fi vrut să îi fie un pic mai teamă; că doar o viață avem. 

Recomand Crimă perfectă.Instrucțiuni pentru fete cuminți atât celor care citesc mystery/thrillers sau sunt atrași de povești ce se cer rezolvate, dar și celor care cred că acest roman nu e pentru ei. Ori prea îl laudă toată lumea. Sau celor care vor o lectură rapidă, care să-i țină ocupați pentru câteva ore sau zile, indiferent dacă citesc sau nu thrillers de obicei. 

Nu cred că trebuie să-ți placă misterele sau crimele ca să te bucuri de cartea asta, dar dacă-ți plac, atunci cred că va fi ca un desert din care spui că iei doar o lingură... shh. n-o să spun nimănui că ai devorat tot.

Rating: 💜💜💜💜💜

RECENZIE - Să nu plângi! de Mary Kubica

Descriere:

Autoarea bestseller-ului New York Times “Fata cea bună”, Mary Kubica se întoarce acum cu o poveste electrizantă despre obsesie și înșelătorie, o poveste care îți dă dependență.

În centrul orașului Chicago, o tânără pe nume Esther Vaughan dispare fără urmă din apartamentul ei. Printre lucrurile sale este găsită și o scrisoare, dedicată misterios „Dragostei mele“, lăsând-o pe prietena și colega ei de apartament, Quinn Collins, să se întrebe dacă Esther era într-adevăr persoana pe care credea că o știa.

 Între timp, într-un mic orășel de coastă din Michigan, aflat la o oră distanță de Chicago, o necunoscută apare în cafeneaua unde Alex Gallo, un adolescent de 18 ani, se ocupă de curățenie. Este atras imediat de frumusețea și șarmul fetei, dar ceea ce pornește ca un flirt inocent se transformă brusc în ceva mult mai întunecat și sinistru.

În vreme ce Quinn caută răspunsuri despre Esther, iar Alex e tot mai subjugat de vraja femeii necunoscute, maestra suspansului Mary Kubica își conduce cititorii într-o aventură incredibilă, care va culmina cu un deznodământ șocant ce ne arată că, oricât de departe și de repede am fugi de el, trecutul tot ne va ajunge din urmă.

RECENZIE:

Să nu plângi! e al treilea roman pe care-l citesc de la această autoare și aș putea să spun că mi-a plăcut cel mai puțin. Și n-aș zice că asta a fost pentru că, deși urmărim două perspective și doi oameni total diferiți, eu n-am putut să fac foarte ușor diferența dintre ele și uneori trebuia să mă uit de două ori la numele capitolului ca să știu cine vorbește atunci. 

Sau pentru că stilul autoarei mi s-a părut lipsit de nuanțe, emoții, or ceva care să mă trezească și să mă facă să-mi pese de ce se întâmplă; căci dacă ești cu mâinile și ochii în mijlocul unei astfel de povești, dar tu ești mai plictisit sau dezinteresat că atunci când asculți horoscopul la televizor, n-aș zice că autorul s-a chinuit prea mult. Or poate am citit eu prea multe cărți de genul ăsta și nu prea mai simt.

Lăsând scriitura lui Kubica deoparte, ce m-a făcut să trag de-o carte, de ~350 de pagini, aproape trei zile, ceea ce pentru mine e extrem de mult, ținând cont că citesc un thriller în câteva ore, aș spune că povestea în sine n-a fost chiar așa de rea. Rea inseamnand c-a avut totuși ceva ce m-a făcut curioasă și m-a făcut să-mi pun întrebări, personajele au fost oarecum interesante și creionate, a fost și-un pic de suspans. Însă misterul în sine a fost destul de subțire și până ți se spune ce s-a întâmplat cu adevărat iți cam dai seama singur. Sau asta mi s-a întâmplat mie și apoi doar am așteptat să mi se confirme.

N-aș zice că m-am bucurat prea tare c-am avut dreptate. Și poate, sau sigur, a fost și vina mea. Așteptam o poveste mult mai complexă și mai întunecată, cu mult mai multe straturi și întorsături de situație; pe când Să nu plângi! e ceva mult mai mic, compact și nu chiar atât de tulbure. Ceea ce-i un lucru bun dacă ești în căutare de ceva rapid și ușor, dar care te și ține în priză pe parcursul lecturii.

Să nu plângi! aș spune că e un roman ce-l poți citi oricând, nu trebuie să citești cărți polițiste de obicei ca să-ți placă sau să-l înțelegi, pentru că e foarte ușor de urmărit, iar stilul simplist al autoarei te prinde imediat în poveste și ai zice că citești un roman pentru plajă (sau unul ce-l poți savura în timp ce stai ascuns sub o pătură pufoasă), doar că n-are poveste de dragoste, ci o persoană dispărută și o mulțime de drame și secrete.

RECENZIE - Necunoscuta de Mary Kubica

Descriere:

O întâlnire absolut întâmplătoare dă naștere unei rețele complicate de secrete și minciuni.

Ea o vede pe adolescentă stând în ploaia nemiloasă, strângând un bebeluș în brațe. Se urcă în metrou și pleacă, dar nu și-o poate scoate pe fată din minte… Heidi Wood a fost dintotdeauna implicată în activități caritabile: lucrează la o organizație nonprofit și salvează de pe străzi pisici fără stăpân.

 Cu toate astea, soțul și fiica ei sunt oripilați atunci când Heidi se întoarce acasă într-o zi cu o fată pe nume Willow și cu bebelușul acesteia, în vârstă de patru luni. Aparent lipsită de locuință, adolescenta ar putea fi o răufăcătoare – sau chiar mai mult de atâta.

 În ciuda obiecțiilor familiei, Heidi o invită pe Willow să rămână în casa ei, împreună cu bebelușul.

 În următoarele zile, Heidi o ajută pe Willow să se pună pe picioare, dar, în timp ce secrete din trecutul acesteia încep să iasă la iveală, Heidi se vede nevoită să decidă până unde e dispusă să meargă pentru a ajuta o străină. 

Ceea ce a început ca un act de bunătate scapă cu totul de sub control, în feluri care ar fi fost imposibil de imaginat înainte.

RECENZIE:

  Necunoscuta e al doilea roman al autoarei pe care-l citesc, primul fiind Fata cea bună, și pot spune că am aceleași sentimente amestecate și că mi-a plăcut povestea atât de mult pe cât am vrut să arunc cartea undeva și să n-o mai văd.

Însă stai să-ți explic de ce. Atunci când citesc un thriller sau un mystery m-aștept să fie și situații mai greu de crezut sau momente la care să mă opresc, îmi dau ochii peste cap de câteva ori, oftez, pentru că sunt atât de trase de păr sau n-au nicio logică sau mă întreb ce naibii a avut autorul în minte când le-a băgat în poveste, doar că Mary Kubica are tendința să te pălească numai cu momente de genul ăsta.

 Și dacă în Fata bună a fost cum a mai fost și am înghițit momentele alea, în așa fel cum nu mă deranjează când în filme eroul se bate cu zece oameni, poate și cu mâinile goale, și-i face praf, iar el n-are, aproape, nimic la final, în  Necunoscuta, mai ales ultimul sfert de carte, am simțit c-am trecut de la asta e credibil -> n-aș prea crede, dar fie -> deja mi-au ajuns sprâncenele la ceafă și mi se deșurubează ochii la cât mă mir și mi-i dau peste cap -> cineva s-a aruncat în gol de pe Lună și a supraviețuit călătoriei până pe pământ. 

Ultima e prea de tot, nu? Ei, cam așa m-am simțit eu cu cât am citit mai mult, iar când am ajuns la final mă întrebam ce naibii am citit?. Pe copertă scrie roman psihologic și asta credeam și eu, dar unele întorsături de situație sau dezvăluiri m-au făcut să cred că or așteptările mele de la aceste romane sunt greșite or eu și Mary avem păreri total opuse legat de asta, or autoarea a mers pe ideea: "fiecare dezvăluire/întorsătură de situație va fi mai dementă și imposibil de crezut ca cea anterioară doar să crape pipota în cititori și să spună că-s genială!".

Nu pot să zic că m-am simțit înșelată sau indusă în eroare, dar cumva am fost mințită ca la drumul mare - căci numai roman psihologic, ceea ce implică o doză, mare, de realism, zic eu, n-a fost. Dacă ați citit cartea atunci știți ce zic, și poate sunteți de acord cu mine, iar dacă n-ați citit-o poate-i dați o șansă. Poate vouă o să vă placă direcția în care merge povestea și n-o să stați ca mine întrebându-vă cu ce-ați greșit și de ce aveți impresia că citiți un roman ce vă face să vă gândiți c-ați citit SF-uri mai realiste. 

Lăsând deoparte "credibilitatea" ultimei părți din carte,  Necunoscuta nu e o poveste rea. Doar că iarăși n-am empatizat cu personajele și nu mi-a pasat de nimeni, ceea ce-i un mare minus, iarăși a trebuit să fiu atentă la numele capitolelor ca să-mi dau seama cine vorbește, căci autoarea nu încearcă deloc să separe vocile și nu e ca și cum ai x oameni, din perspectiva cărora citești, ci ai un om ce joacă mai mulți. Ceea ce mi se pare leneș și lipsă de interes; sau să fie un stil ce eu nu-l înțeleg. 

 Necunoscuta are suspans, te face să-ți pui multe întrebări, se joacă puțin cu așteptările tale și fix personajele ce credeai că-s bune și sănătoase la cap se dovedesc a fi duse de mult pe râu în jos și fără drum de întoarcere. Ceea ce m-a bucurat așa un pic, deoarece îmi plac romanele ce sunt ca un cub și cu fiecare capitol îți mai arată un unghi nou sau iți arată același lucru, dar din altă poziție; și apoi descoperi că era altceva.

Recomand  Necunoscuta daca vrei un roman rapid, se citește foarte repede (chit c-a fost mai mult decât trebuia și-n unele părți mi s-a părut c-a insistat prea mult), descrierile sunt foarte vii și de la prima pagină simți/auzi/vezi/miroși orașul. Iar dacă n-ai o problemă cu exagerările sau accepți orice, indiferent cât este de greu de crezut, doar pentru că-i ficțiune, atunci va fi și mai bine! Eu n-am putut și nici n-o să pot vreodată în cazul unui thriller/mystery/roman psihologic. Și nici nu vreau.