Descriere:
Claire Lake, Oregon. Shea Collins e recepționeră, dar noaptea lucrează la propriul ei blog despre true crime, numit Cartea Cazurilor Nerezolvate. Într-o zi se întâlnește cu Beth Greer, cea mai vestită criminală în serie din localitate.
De fapt, presupusă criminală în serie – deși toată lumea o consideră vinovată de uciderea a doi bărbați, Beth a fost achitată la procesul de acum patruzeci de ani.
Ceea ce pentru Shea începe ca o trufanda pentru blog se transformă într-o adevărată vânătoare în căutarea adevărului, care va răsturna toate convingerile din micul oraș. Dar cineva – sau ceva – vrea să apere cu orice preț secretele pe care le ascunde conacul familiei Greer. Chiar cu prețul unei alte crime.
RECENZIE:
Nu știu alții ce părere au despre „Cartea cazurilor nerezolvate”, dar pentru mine a fost o dezamăgire totală. Mai ales când „Fetele din Idlewild”, citită acum câțiva ani, e una dintre cărțile mele preferate. Așa că, da, e vina mea că, oarecum, am sperat ca și asta să-mi placă la fel de tare sau măcar să o termin într-o zi și să mă pierd în ea. Dar, cum mi-a luat aproape o săptămână să o citesc și, sinceră să fiu, nimic nu mi-a plăcut la ea...
În primul rând, personajele și scriitura n-au fost pentru mine. N-am simțit nimic cât am citit, a fost greu să fiu interesată de ce se întâmplă, să-mi doresc să citesc mai departe, și de fiecare dată când o lăsam jos, nu-mi era poftă să continui. A fost atmosferică pe alocuri și a avut întorsături de situație, dar, sinceră să fiu, nu m-a surprins nimic. Nu pentru că n-ar fi fost șocante, ci pentru că a fost scrisă în așa fel încât să mă lase rece. Și, da, poate problema e la mine și nu m-am potrivit cu cartea asta — și mi-aș dori să cred asta. Aș vrea să știu că alții au citit-o și le-a plăcut. Aș vrea și ca alții, dacă sunt interesați, s-o citească.
Însă, pentru mine, e un regret. Nu a avut suspans, nu m-a speriat nimic, Shea mi s-a părut doar o umbră împinsă de la spate de firul narativ, iar ceilalți n-au fost prea departe nici ei. Cred că, dacă mi-ar fi plăcut personajele și scriitura ar fi fost tolerabilă, atunci poate nu m-ar fi deranjat așa tare că, în mare, cartea asta e... așa de ciudată: se întâmplă atâtea lucruri, se găsesc dovezi, se dezgroapă secrete, și totuși nu m-am simțit vreodată mai plictisită. Ceea ce e trist, fiindcă mi-am dorit să-mi placă — chiar am citit-o într-o zi când voiam o poveste bună rău de tot. Asta e, mai iau și decizii greșite.
O să mai citesc de la autoare? Sincer, cred că o să mai încerc o carte de la ea, ca să mă conving dacă prima ei carte mi-a plăcut și a fost o excepție sau dacă asta n-a fost cartea potrivită pentru mine. Totuși, dacă te intrigă, încearc-o. Nu lăsa recenzia mea să te țină departe de ea. Citește câteva capitole și vei ști dacă e de continuat sau nu. Eu am tot sperat că o să devină bună și îmi voi schimba părerea. Am greșit, fiindcă mi-a plăcut și mai puțin.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu