Descriere:
Crima nu e sfârșitul. E doar începutul.
Lucy și Savvy erau fetele de aur ale micului lor oraș din Texas: frumoase, deștepte și invidiate de toți. Lucy s-a căsătorit cu un bărbat de vis, a primit un inel cu diamant mare și o casă și mai mare. Savvy era extrem de populară și toată lumea o îndrăgea.
Au trecut ani de la acea noapte despre care Lucy nu-și amintește mai nimic, în afară de faptul că rătăcea pe străzi, acoperită din cap până-n picioare de sângele prietenei sale. Atunci, toată lumea a considerat-o o criminală, dar, cum nu au existat probe, Lucy s-a mutat în Los Angeles și a început o viață nouă.
Acum însă, trecutul pare că o prinde din urmă, deoarece Ben Owens, gazda podcastului de investigații „Ascultă minciuna”, a decis să redeschidă cazul lui Savvy. Lucy este forțată să se întoarcă în locul în care a jurat să nu mai pună vreodată piciorul, să vorbească despre tot ce își amintește – sau nu – și să rezolve alături de ceilalți participanți misterul unei crime comise posibil chiar de ea.
RECENZIE:
Pentru mine "Adevărul nu contează" a fost un thriller bun până n-a mai fost și a luat-o în altă direcție, direcție care va fi corectă sau greșită în funcție de ce aștepți de la ea și dacă te deranjează sau nu pe ce alte aspecte se concentrează totul sau cum se termină. După cum vezi mi-e nu mi-au plăcut aceste lucruri.
Când am ajuns la sfârșit a fost așa de brusc, încât am crezut că lipsesc pagini sau am citit eu prea repede și n-am înțeles. N-am nimic cu astfel de finaluri, dar la cartea asta din punctul meu de vedere nu s-a potrivit. Aș mai fi vrut cel puțin un capitol în care să fie totul lămurit sau macar să fie mai satisfăcător. În al doilea rand modul în care cartea s-a concentrat prea mult pe ce se întâmplă între Lucy și Ben și direcția în care o iau lucrurile n-a fost ce voiam eu sau ce așteptam eu de la carte. Iar asta e 100% subiectiv și e vina mea că eu voiam altceva, adică doar thriller așa cum mi s-a promis.
"Adevărul nu contează" e o carte pe care o citești repede, e lejeră, iar scriitura o face potrivită pentru a fi citită când ai câteva ore libere sau prinzi timp în concediu. Are acțiune, suspans, sunt și câteva replici sau propoziții amuzante, în funcție de umorul fiecăruia, iar misterul a fost destul de bun. Modul în care am ajuns acolo și cum a fost totul dezvăluit n-a fost neapărat pe gustul meu, dar a fost ok. Cât despre personaje, cu cât am citit, cu atât mi-au plăcut mai puțin și nu pentru că le judec, ci pentru că am observat cât de subțire sunt scrise și mai ales când încep să se amestece între ele și își pierd din complexitate în a doua jumătate a cărții doar ca să servească firul narativ sau ca să te mai șocheze cu vreo dezvăluire sau cine știe ce hotărâre.
Mi-a plăcut combinația dintre perspectiva lui Lucy și fragmentele de podcast și chiar m-a ținut în priză. Sigur aș fi vrut eu mai mult și poate să fie o carte mai întunecată sau accentul să rămână strict pe ce s-a întâmplat și Lucy să nu mai fie așa impulsivă și să-și piardă capul, dar n-a fost să fie. Iar finalul ăla a fost cumva bomboana de pe colivă, fiindcă într-un fel mai erau răspunsuri de găsit. Și eu chiar le voiam.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu