miercuri, 3 aprilie 2019

RECENZIE - Necunoscuta de Mary Kubica

Descriere:

O întâlnire absolut întâmplătoare dă naștere unei rețele complicate de secrete și minciuni.

Ea o vede pe adolescentă stând în ploaia nemiloasă, strângând un bebeluș în brațe. Se urcă în metrou și pleacă, dar nu și-o poate scoate pe fată din minte… Heidi Wood a fost dintotdeauna implicată în activități caritabile: lucrează la o organizație nonprofit și salvează de pe străzi pisici fără stăpân.

 Cu toate astea, soțul și fiica ei sunt oripilați atunci când Heidi se întoarce acasă într-o zi cu o fată pe nume Willow și cu bebelușul acesteia, în vârstă de patru luni. Aparent lipsită de locuință, adolescenta ar putea fi o răufăcătoare – sau chiar mai mult de atâta.

 În ciuda obiecțiilor familiei, Heidi o invită pe Willow să rămână în casa ei, împreună cu bebelușul.

 În următoarele zile, Heidi o ajută pe Willow să se pună pe picioare, dar, în timp ce secrete din trecutul acesteia încep să iasă la iveală, Heidi se vede nevoită să decidă până unde e dispusă să meargă pentru a ajuta o străină. 

Ceea ce a început ca un act de bunătate scapă cu totul de sub control, în feluri care ar fi fost imposibil de imaginat înainte.

RECENZIE:

  Necunoscuta e al doilea roman al autoarei pe care-l citesc, primul fiind Fata cea bună, și pot spune că am aceleași sentimente amestecate și că mi-a plăcut povestea atât de mult pe cât am vrut să arunc cartea undeva și să n-o mai văd.

Însă stai să-ți explic de ce. Atunci când citesc un thriller sau un mystery m-aștept să fie și situații mai greu de crezut sau momente la care să mă opresc, îmi dau ochii peste cap de câteva ori, oftez, pentru că sunt atât de trase de păr sau n-au nicio logică sau mă întreb ce naibii a avut autorul în minte când le-a băgat în poveste, doar că Mary Kubica are tendința să te pălească numai cu momente de genul ăsta.

 Și dacă în Fata bună a fost cum a mai fost și am înghițit momentele alea, în așa fel cum nu mă deranjează când în filme eroul se bate cu zece oameni, poate și cu mâinile goale, și-i face praf, iar el n-are, aproape, nimic la final, în  Necunoscuta, mai ales ultimul sfert de carte, am simțit c-am trecut de la asta e credibil -> n-aș prea crede, dar fie -> deja mi-au ajuns sprâncenele la ceafă și mi se deșurubează ochii la cât mă mir și mi-i dau peste cap -> cineva s-a aruncat în gol de pe Lună și a supraviețuit călătoriei până pe pământ. 

Ultima e prea de tot, nu? Ei, cam așa m-am simțit eu cu cât am citit mai mult, iar când am ajuns la final mă întrebam ce naibii am citit?. Pe copertă scrie roman psihologic și asta credeam și eu, dar unele întorsături de situație sau dezvăluiri m-au făcut să cred că or așteptările mele de la aceste romane sunt greșite or eu și Mary avem păreri total opuse legat de asta, or autoarea a mers pe ideea: "fiecare dezvăluire/întorsătură de situație va fi mai dementă și imposibil de crezut ca cea anterioară doar să crape pipota în cititori și să spună că-s genială!".

Nu pot să zic că m-am simțit înșelată sau indusă în eroare, dar cumva am fost mințită ca la drumul mare - căci numai roman psihologic, ceea ce implică o doză, mare, de realism, zic eu, n-a fost. Dacă ați citit cartea atunci știți ce zic, și poate sunteți de acord cu mine, iar dacă n-ați citit-o poate-i dați o șansă. Poate vouă o să vă placă direcția în care merge povestea și n-o să stați ca mine întrebându-vă cu ce-ați greșit și de ce aveți impresia că citiți un roman ce vă face să vă gândiți c-ați citit SF-uri mai realiste. 

Lăsând deoparte "credibilitatea" ultimei părți din carte,  Necunoscuta nu e o poveste rea. Doar că iarăși n-am empatizat cu personajele și nu mi-a pasat de nimeni, ceea ce-i un mare minus, iarăși a trebuit să fiu atentă la numele capitolelor ca să-mi dau seama cine vorbește, căci autoarea nu încearcă deloc să separe vocile și nu e ca și cum ai x oameni, din perspectiva cărora citești, ci ai un om ce joacă mai mulți. Ceea ce mi se pare leneș și lipsă de interes; sau să fie un stil ce eu nu-l înțeleg. 

 Necunoscuta are suspans, te face să-ți pui multe întrebări, se joacă puțin cu așteptările tale și fix personajele ce credeai că-s bune și sănătoase la cap se dovedesc a fi duse de mult pe râu în jos și fără drum de întoarcere. Ceea ce m-a bucurat așa un pic, deoarece îmi plac romanele ce sunt ca un cub și cu fiecare capitol îți mai arată un unghi nou sau iți arată același lucru, dar din altă poziție; și apoi descoperi că era altceva.

Recomand  Necunoscuta daca vrei un roman rapid, se citește foarte repede (chit c-a fost mai mult decât trebuia și-n unele părți mi s-a părut c-a insistat prea mult), descrierile sunt foarte vii și de la prima pagină simți/auzi/vezi/miroși orașul. Iar dacă n-ai o problemă cu exagerările sau accepți orice, indiferent cât este de greu de crezut, doar pentru că-i ficțiune, atunci va fi și mai bine! Eu n-am putut și nici n-o să pot vreodată în cazul unui thriller/mystery/roman psihologic. Și nici nu vreau.


0 comentarii: