Descriere:
Piper Bellinger e bogată, are influență, iar reputația sa de petrecăreață face ca paparazzi să fie mereu pe urmele ei.
După ce lucrurile – și consumul de șampanie – scapă de sub control în timpul unei petreceri, Piper ajunge la închisoare, iar tatăl său vitreg decide că tânăra are nevoie de o lecție, așa că o lasă fără bani și o trimite să învețe ce-i responsabilitatea alături de sora sa, obligându-le să plece în Westport, să se ocupe de barul familiei.
După nici cinci minute în pitorescul orășel, Piper îl întâlnește pe căpitanul Brendan Taggart, un tip masiv, cu barbă, care e convins că ea n-o să reziste nici măcar o săptămână fără luxul cu care e obișnuită. Numai că Piper e hotărâtă să le demonstreze tatălui ei vitreg și localnicului sexy și morocănos că are mai multe de oferit, nu doar drăgălășenia.
Fata pasionată de evenimente mondene și de distracție și marinarul ursuz sunt complet diferiți, dar atracția care mocnește între ei nu mai poate fi ignorată. Vor reuși, oare, cei doi să treacă peste tot ce îi desparte?
RECENZIE:
Am cam ezitat să o citesc, căci nu prea sunt eu fanul cărților de dragoste, mai ales al celor care au personaje ca Piper, interesate de petreceri, lux și lumea gălăgioasă și plină de bani. Și nu că ar fi ceva greșit cu acea lume, ci pentru că, în majoritatea timpului, acele personaje sunt superficiale, clișeic scrise și nu mă pot apropia de ele. Dar mă bucur să spun că, deși Piper e așa, mi-a arătat mie și lui Brendan că poate fi mai mult de atât și că are mai multe calități decât să arate bine în poze sau să știe cum să farmece oamenii atunci când vrea să obțină ceva. Ori că îi pasă doar de lucrurile scumpe, de cine știe ce rochie sau că e doar o tânără răzgâiată, care a trăit în puf și o să fugă plângând înapoi la prima întâlnire cu o viață care nu e așa cum s-a obișnuit ea să trăiască.
Deși trebuie să recunosc că Piper, în primele capitole, m-a iritat puțin și abia așteptam să lase falsitatea aia la o parte și să fie așa cum e ea – mult mai imperfectă, mai plină de viață și mai umană. Sau așa am văzut eu lucrurile. Căci nu neapărat că se prefăcea față de ceilalți, ci mai mult cred că se mințea singură. Sau, până atunci, cunoscuse doar un fel de viață și abia după ce a ajuns în oraș și l-a întâlnit pe Brendan, ori a început să vorbească și cu alții, a realizat că poate avea altceva – ceva care poate că îi place mai mult și o face să se simtă mai bine în pielea ei. Și că poate acum vrea altceva decât petreceri, scandaluri, haine scumpe și postări pe Instagram, care îi aduc like-uri și complimente de la necunoscuți.
Însă, deși am sfârșit prin a mă înțelege cu Piper și prin a empatiza cu ea, tot Brendan mi-a plăcut mai mult. Și nu, nu doar pentru că e tipul din carte, ci pentru că mi-a plăcut mai mult felul lui de a fi, modul în care își trăiește viața și cum vorbește cu oamenii, chiar și cu Piper. Mai ales în unele momente, când, sincer, a avut mult mai multă răbdare decât aș fi avut eu. Și, deși a judecat-o – așa cum mulți am fi făcut-o – tot a încercat să o cunoască și să o ajute. Chit că nu câștiga nimic în acel moment și poate viața lui ar fi fost mai simplă dacă o lăsa de capul ei.
Pentru mine, S-a întâmplat într-o vară a fost cartea potrivită la momentul potrivit – am vrut ceva lejer, puțin amuzant și un pic romantic, și fix asta a fost. E o poveste pe care am citit-o repede și m-am bucurat să fiu alături de Piper și Brendan în acest mic orășel, să cunosc oamenii, să le aud discuțiile, să văd cum Piper și Brendan se cunosc mai bine, cum sunt vulnerabili și, deși n-au planuri serioase, cum își lasă garda jos și fiecare își asumă un risc. Merită? Poate. Dacă o citești, o să descoperi singur dacă cei doi iau alegerile care trebuie, dar vei vedea și dacă această poveste e pentru tine.
Mie mi-a plăcut și sunt încântată că am mai descoperit o autoare pe care o pot adăuga la lista mea de oameni care scriu cărți romance pe gustul meu. Și, dacă îți plac și ție cărțile despre relații, despre oameni, despre comunități, despre a merge în viață după ce te face să te simți bine și nu neapărat a rămâne în zona de confort – deși asta, teoretic, mereu sună bine – atunci citește-o. Chiar e simpatică și, chiar dacă o citești doar pentru romance, tot o să fie bine. Nu știu dacă avem aceleași gusturi, dar eu nu cred că ar fi o alegere proastă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu