Descriere:
Harry Ackerson a considerat-o întotdeauna pe mama sa vitregă, Alice, frumoasă și sexy într-un mod „nepământean“. Ea a fost mereu amabilă și atentă, chiar dacă un pic distantă în ultimii ani. Cu câteva zile înainte ca Harry să absolve facultatea, Alice îl sună cu o veste șocantă. Tatăl său este mort, iar poliția crede că s-a sinucis. Distrus, Harry se întoarce în Maine, acasă la tatăl său, și, împreună cu Alice, își propun să afle ce s-a întâmplat.
La scurt timp, Harry întâlnește o tânără misterioasă pe nume Grace McGowan. Deși susține că este nou sosită în zonă, Harry bănuiește că Grace i-a cunoscut părinții. Dar Grace nu este singura femeie atrăgătoare interesată de Harry. Senzuala Alice îi face și ea avansuri. Harry este tot mai vrăjit de cele două femei, însă cu cât se apropie mai mult de ele, cu atât se simte mai izolat și mai dezorientat, temându-se că atât Grace, cât și Alice ascund secrete periculoase – chiar mortale – și că nici una nu spune adevărul.
RECENZIE:
„O minciună perfectă” a fost cartea mea de duminică, când nu știam ce vreau să citesc, dar îmi doream ceva care să mă prindă din prima, și, de obicei, așa funcționează thrillerele pentru mine. Am mai citit o carte de la autor înainte, însă asta a sfârșit prin a-mi plăcea mai mult. Și de data asta, din punctul meu de vedere, autorul a nimerit-o și cu finalul... și, fără să dau spoilere, pot să zic că fiecare primește ceea ce merită. Sau nu? Discutabil. Dar, dacă ai citit-o, zi-mi ce crezi sau, dacă o vei citi, sunt curioasă cum ți se va părea.
Deși e o poveste care se citește repede, n-aș spune că e chiar o lectură ușoară, ținând cont de anumite teme care sunt discutate sau prezente în ea și de cum se poartă personajele și ce hotărâri iau. Mai e și faptul că mie mi s-a părut realistă și, cum toți au fost bine scriși, parcă a lovit și mai tare. Plină de acțiune, dezvăluiri, mult egoism și de ce sunt în stare unii să obțină ce vor sau pe cine vor.
„O minciună perfectă” e o carte care teoretic are un singur vinovat, un criminal, dar chiar așa e? Adică, dacă stau să mă gândesc, da, e unul singur, dar nici ceilalți nu sunt fără pată și, indirect, ai spune că l-au ajutat. Chiar dacă și-au văzut de propriile interese, iar ajutorul e mai mult așa, un rezultat ce vine din urmă.
N-aș spune că-i o carte pentru toată lumea și nu mă refer doar la faptul că e thriller, ci pentru că nu știu dacă toți cititorii ar fi dispuși să citească ce se petrece în paginile astea. O recomand? Da, dar înainte aș zice să te interesezi și să cam știi în ce te bagi. Poate exagerez, însă e mai bine să previi decât să spui că n-ai știut sau că te-a lovit de nicăieri.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu