RECENZIE - Pânda de noapte de Tracy Sierra

 

Descriere:

Pași pe trepte. Doar o secundă să reacționezi. Ce se întâmplă în continuare va decide totul. Singură acasă cu copiii în timpul unei furtuni, o mamă aude un zgomot — în casele vechi se aud tot timpul zgomote.

Dar acesta e tulburător de familiar: un pas neobișnuit de greu și de lent, care urcă pe scară. Vede silueta unui bărbat pe hol, învăluită în umbre. Îngrozită, își trezește în liniște copiii și-i împinge în cea mai veche parte a casei, într-o cămăruță secretă.

Se ascund toți în timp ce bărbatul îi caută și încearcă să-i ispitească pe copii cu promisiuni și s-o convingă pe mamă să iasă la lumină. În bezna sufocantă, femeia încearcă să-și păstreze calmul și să facă un plan. Să caute o armă sau o cale de evadare? Însă apoi îl zărește. Chipul acela. Vocea aceea. Și își dă seama că situația e și mai gravă decât se temea, pentru că știe exact cine e bărbatul — și ce vrea.

RECENZIE:

Deși am auzit păreri împărțite legat de cartea asta, am ales s-o citesc și să mă conving singură. Și-n primul sfert chiar am crezut că poate lumea e doar prea subiectivă sau are așteptări prea mari, căci mie-mi plăcea. Era plină de suspans și, chit că erau momente când nu se întâmpla nimic și era doar tensiune, era palpitant și avea starea aia continuă de „pe viață și pe moarte”, ceea ce mă făcea să n-o las din mână.

Doar că apoi ritmul a început să încetinească. Au urmat niște întorsături de situație, iar decizii ale personajului principal nu mi-au picat bine deloc și nici nu aveau sens neapărat, deoarece eu cred c-ar fi putut face mult mai multe și să nu mai fie așa o cârpă udă, panicată. Da, am înțeles, stare de șoc, bla bla bla, dar când știi că poți naibii să mori sau că tipul ăla te poate găsi și să-ți rănească copiii, atunci cred că ai trece peste și ai fi un pic mai practică. Ceea ce, da, face și ea… după un timp.

Despre poliție, restul personajelor și tipul ăla, nici nu știu ce să zic. Totul a fost atât de clișeic și răsuflat, iar toți au fost atât de plați, scoțând pe gură niște replici pe care le-am mai auzit. Sigur, poți să zici că-s inspirate din realitate, ceea ce-i adevărat. Am apreciat că autoarea arată cum sunt privite și judecate fetele și femeile în astfel de situații și cum oricine ar crede orice altă posibilitate decât ce zic ele sau pe oricine altcineva.

Cât despre tipul ăla… sincer, mie mi s-a părut ca monștrii ăia din filmele horror: cu cât se pune reflectorul pe ei, cu atât îți pierzi interesul – părerea mea 100% subiectivă. Dar nu zic că nu-i înfricoșător, căci este! Doar că mă așteptam la mult mai mult de la el și de la toate personajele, în general. Mă așteptam la mai mult de la cartea asta.

Au fost și momente din trecut sau scene care mie nu mi se pare că meritau atâta spațiu și mă gândesc câte și-au avut rostul cu adevărat în forma asta și câte au fost băgate acolo doar ca să mai crească numărul paginilor sau să sporească suspansul și tensiunea într-un mod artificial, care n-a prea funcționat, ci dimpotrivă. Asta fiind iarăși subiectiv, și dacă mie nu mi-a plăcut, nu înseamnă că ție sau altcuiva n-o să-i placă.

Din punctul meu de vedere, ideea a fost interesantă, dar execuția n-a prea ieșit și, mai ales în a doua jumătate, s-a dus serios pe gheață. Atât de mult, că atunci când am ajuns la final sau când mai apăreau dezvăluiri, sau când femeia asta chiar își folosea creierul și nu doar se văita ori se panica aiurea, părând și mai jalnică – ceea ce sigur nu o ajuta – parcă nici nu mă mai interesa. Ceea ce e trist.

Că de-asta citesc thrillere. Ca să-mi pese, să mă țină în priză, să le devorez, fiindcă vreau să știu ce se întâmplă și am nevoie de puzzle-ul complet cât mai repede. "Pânda de noapte" a avut ingredientele, însă, de la început și până la final, le-a pierdut încet și sigur pe drum. Păcat, mare păcat.

O recomand? Sigur. Cred că-i mai bine să te convingi singur. Dar nu-ți recomand să ai vreun fel de așteptări când te apuci de ea.