Descriere:
Viața lui Eve pare perfectă. Are o casă minunată, o carieră care o împlinește și un soț incredibil de arătos. În fiecare dimineață, Eve se trezește lângă Nate, îl sărută și apoi pleacă împreună la liceul Caseham, unde predau matematică și engleză. Totul este exact cum ar trebui să fie. Sau... nu chiar.
Anul trecut, liceul a fost zguduit de un scandal devastator ‒ o aventură interzisă între un profesor și o elevă. Iar în centrul furtunii a fost Addie, o tânără cu un trecut întunecat, pe care încearcă din răsputeri să-l ascundă.
Addie nu este de încredere. Minte. Manipulează. Rănește și distruge vieți. Toată lumea o știe. Dar nimeni nu o cunoaște cu adevărat.
Când amenințările ei pun viața lui Eve în pericol, adevărul începe să iasă la iveală, ca un șarpe care se strecoară din umbră. Pe măsură ce descoperă tot mai multe detalii tulburătoare despre viața lui Addie, Eve află și cel mai întunecat secret al soțului său.
Iar adevărul aproape o lasă fără suflare.
RECENZIE:
Știu că mulți au păreri împărțite legat de cărțile ei, dar mie-mi plac. Îmi plac pentru că se citesc repede și te țin în suspans, chiar dacă multe decizii ale personajelor sunt ridicole sau nu le pot lua în serios. Însă nu pot să spun că-s plictisitoare. Freida știe cum să te țină în priză și, oricât de enervante sau clișeice sunt personajele ei, sau oricât ai spune că scriitura ei e prea simplă, tot o să termini cartea și o să-ți placă sau nu. Nu consider cărțile ei extraordinare sau cele mai bune thrillere scrise vreodată, dar mi se par distractive. Sunt ca un bol mare cu popcorn, pe care-l devorezi când vrei să-ți îmbunătățești ziua, dar știi că n-o să-ți țină de foame. Și recunosc că mereu vreau să văd cum se joacă ea cu ideile și ce a mai creat de data asta.
Și așa a fost și cu "Profesoara", care n-a mers deloc cum mă așteptam eu, referindu-mă aici la întorsături de situație și dezvăluiri. Da, a avut suspans și multă acțiune, dar a fost și ridicolă și, mai ales spre final, mă întrebam ce o să se mai întâmple, căci logica și realismul părăsiseră de mult timp conversația. În niciun caz n-o să spun vreodată că romanele Freidei sunt realiste, însă asta… mi se pare că a întrecut, așa, ușor, cam tot ce-am citit de la ea și e pe o nouă treaptă a ridicolului. Acum, pentru unii e de bine, pentru alții nu. Pentru mine a fost o carte citită repede, care mi-a oferit o stare de bine pe moment și m-a făcut apoi să am poftă să citesc altceva, ceea ce e mereu un lucru bun.
Totuși, în esență, "Profesoara" prezintă o realitate care există pentru mulți și, deși e exagerată în poveste, n-aș putea spune că așa ceva nu se întâmplă și că, de multe ori, vinovații nu scapă nepedepsiți sau, tocmai invers, victimele sunt blamate și mai mult sau devin ținta glumelor oribile. Iar asta e chiar un bun reminder și poate un semn să ne gândim de două ori când auzim o bârfă și să nu luăm în seamă totul așa de ușor. Că s-ar putea să avem încredere fix în cine nu trebuie. Așa cum au avut Addie și chiar și Eve, și apoi au avut de tras, până mai că și-au văzut viața cu ochii.
Și da, nu-s ele cele mai complexe și bine scrise personaje, cam ca toate personajele din cărțile Freidei, dar poți, oarecum, să empatizezi cu ele și să speri că o să învețe din propriile greșeli. Și că, poate, vor arăta și altor cititori că asta e o realitate care se poate întâmpla și trebuie luată în serios, chit că în carte are un ton mai ridicol și îți amintește de un film d-ăla pe care-l vezi acum și îl uiți câteva ore mai târziu. Și poate fix aerul ăsta așa ușurel și exagerat o va face mai digerabilă pentru mulți.
Una peste alta, mie mi-a plăcut. Nu-i una din preferatele mele de la ea, de multe ori chiar am râs la cât de zăpăcită e, dar, pentru suspans, acțiune și faptul c-am citit-o fără pauze, pot să zic că a fost ok și a meritat.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu