Descriere:
Într-un sătuc liniștit pentru seniori, patru pensionari excentrici care au legat o prietenie improbabilă se întâlnesc o dată pe săptămână ca să rezolve cazuri de crimă rămase neelucidate.
Dar când un om e ucis chiar sub ochii lor, Clubul Crimelor de Joi se pomenește aruncat în mijlocul primei sale anchete adevărate.
Elizabeth, Joyce, Ibrahim și Ron poate că au o vârstă venerabilă, dar mai au încă destui ași în mânecă.
Ajutați de o tânără polițistă dornică să se afirme și de un inspector-șef căruia nu-i mai lipsește mult să-și ia lumea în cap, echipa noastră strălucită, dar absolut neobișnuită trebuie să salveze locul care le-a devenit cămin, dar și să demaște mintea diabolică din spatele complotului.
RECENZIE:
Nu speram să devină o nouă preferată de-a mea sau să mă dea pe spate, căci, deși e iubită de foarte mulți, aveam și eu dubiile mele și-am zis că e mai bine să fiu realistă. Dar nici nu mă așteptasem să-mi placă așa de puțin.
Am citit-o ieri, după ce-am tot amânat-o ani la rând, sperând să găsesc momentul perfect, doar că nu mai venea, și-am zis că ori o citesc acum, ori va rămâne iarăși la coadă. Și, sinceră să fiu, a fost doar ok. Da, partea de mister e ok, a avut suspans, acțiune, e relativ interesant să vezi cum cei patru investighează și ajută poliția, iar discuțiile dintre ei sunt chiar simpatice pe alocuri sau amuzante. Dar nu mi s-a părut nimic special și, în niciun caz, nu cred că am citit acea carte pe care mulți o tot laudă și o ridică în slăvi. Oricât am încercat eu să mă apropii mai mult de personaje, să le înțeleg, să mă înțeleg mai bine cu scriitura și să simt și eu ceva.
Părere controversată, dar cartea asta e plină de prea multe personaje, iar mie nu mi s-au părut atât de bine scrise cât să le diferențiezi, să le cunoști cu adevărat, să vezi ce simt și să simți și tu ceva odată cu ele. În același timp, nu mi-a plăcut deloc felul în care e scrisă, fie că vorbim de scriitură sau de perspective, și, cu cât citeam, cu atât mă simțeam mai distantă față de toți și toate; ceea ce n-ar trebui să se întâmple niciodată într-o carte și, mai ales, într-un thriller sau într-o poveste care se concentrează pe personaje, pe relațiile dintre ele și care mai pune și astea în prim-plan, lăsând misterul undeva pe fundal.
Tot auzisem că „vai, stai să-i cunoști pe cei de la Club, căci sunt așa de drăguți și de isteți și n-au cum să nu-ți placă!” sau „e una din seriile mele preferate și cea mai bună dintotdeauna când vine vorba de mister cu aer cosy” sau „e perfectă dacă îți plac personajele mai în vârstă” și da, voiam toate astea! Voiam să-i cunosc și să întâlnesc niște personaje complexe și realiste, care au farmec și care au o viață în spate și tot felul de experiențe. Voiam să merg la Club și să rezolvăm crimele împreună. Doar că am mers și cred c-am greșit întâlnirea, căci n-am întâlnit niciunul din acei oameni, ci doar niște schițe ale lor; farmecul n-a existat, iar rezolvarea misterelor și investigația în sine n-au fost deloc ceva extraordinar sau ce n-am mai citit. Poate-s rea și o să supăr destui fani, dar mie mi s-a părut slabă cartea asta și, oricât de subiectivă pot să fiu, o să zic că, da, asta-i doar părerea mea. Oricine poate să o citească și să aibă altă părere, așa cum și alții au citit-o și au păreri diferite.
Sunt puțini cei cărora nu le-a plăcut așa tare, iar acum eu sunt unul dintre ei. Pentru mine e doar o carte foarte lăudată, care, din păcate, n-a fost deloc cum mă așteptam și care a fost trasă în jos de scriitură și de personaje. Fix lucrurile care altora le-au plăcut, ceea ce demonstrează că avem gusturi diferite și, dacă vrei să vezi cum e, citește-o. Poate îmi vei da dreptate sau o să spui că ție ți-a plăcut și nu înțelegi părerea mea. Și oricare din aceste reacții e în regulă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu