K-5 spunea ca baietii sunt badarani.
K-10 voia doar o relatie de prietenie.
K-18 i-a dat papucii intr-un e-mail.
K-19 i-a frant inima.
Colin, un „fost copil-minune“ pasionat de anagrame, pleaca impreuna cu prietenul sau Hassan intr-o calatorie departe de casa pentru a-si uita toate dezamagirile in dragoste. Cu 10.000 de dolari in buzunar si un mistret pe urmele sale, Colin vrea sa demonstreze Teorema Fundamentala a Previzibilitatii Katherinelor care, spera el, va prezice viitorul tuturor relatiilor. Iubirea, prietenia si umorul sunt ingredientele picante ale acestui roman spumos, ingenios construit, despre cum te poti reinventa.
RECENZIE:
Avand deja doua carti de John Green citite la activ, pot sa spun ca intr-un fel, stiam la ce sa ma astept; din punct de vedere al ideilor, vocabularului, stilului si personajelor, insa a reusit sa ma surprinda iarasi. John Green reuseste sa dea fiecarei cartii un alt ton, si te face sa-l vezi in mod complex. Sunt unii autori ce au un ton in toate romanele; ei bine el are un ton pe care-l nuanteaza si-ti mai arata niste fatete cu fiecare carte pe care o citesti.
Recunosc c-am fost sceptica atunci cand am citit descrierea cartii de fata, pentru ca intr-un fel ma incanta, si-n alt fel ma gandeam cat potential avea. Mi se intampla atunci cand indragesc un autor, sa ma gandesc ce poate face cu o idee, si involuntar setez niste limite. Asteptarile mele, legate de aceasta carte, au fost si n-au fost atinse.
N-o sa ma apuc, insa, sa fac o recenzie cu puncte bune si rele, ci o sa zic doar ca anumite lucruri mi-au placut, cu unele n-am fost de acord sau mi s-au parut mai putin interesante si n-am inteles de ce autorul a insistat atat pe ele. Apoi ar mai fi problema, ca n-am putut empatiza cu niciun personaj - ceea ce pentru mine e o problema, pentru ca incep sa simt cartea ca pe-un film si mintea ma intreaba cand apas pauza. As fi vrut sa m-apropii mai mult de personaje, dar daca nu s-a putut, asta e.
Vreau sa intelegeti ca nu-i un roman rau, insa e diferit de TFIOS si de Cautand-o pe Alaska, sau eu l-am simtit diferit. Mi s-a parut mai putin profund, cu personaje mai slab creionate. Ideea e interesanta si a fost interesant cum am avut parte si de putine expresii in araba sau de grafice matematice, o calatorie. Dar felul in care au fost legate mi s-a parut cam slabut.
Si chiar daca aceasta carte nu m-a impresionat si o tot puric in aceasta recenzie, a fost una placuta, interesanta, m-am simtit bine citind-o si nu pot decat s-o recomand. Poate ca voua va va placea mai mult, poate voi ati avut sentimentul ce-l am eu acum, cu alte romane ale lui John Green. Poate personajele va vor fi mai apropiate.
Asa ca, lectura placuta! : )
4/5
4 comentarii:
Pare o carte foarte interesanta si cred ca o voi citi si eu in curand.
Pana acum am citit doar Sub aceeasi stea (dintre cartile lui John Green) si mi-a placut foarte mult. Ma gandesc sa ii dau o sansa si acestei carti (De 19 ori Katherine). Sunt curioasa cu ce o sa ma mai suprinda John Green :)
Drăguță recenzia. Cred că ai zis cam tot ce voiam să știu. Nici mie nu prea îmi plac cărțile în care nu mă pot apropia de personaje.
Nu am apucat să citesc decât WG WG de la John Green (carte care nu m-a marcat în vreun fel) și mi-ar plăcea să mai testez Orașe de hârtie și De 19 ori Katherine. De ultima menționată am auzit mai mult păreri negative decât pozitive. :-? Sunt curioasă dacă m-ar atrage această carte. :-D
Incearca 'Orașe de hartie', John Green. Acelasi autor, intr.o lumina diferita :).
Trimiteți un comentariu