Descriere:
Simon Spier, un adolescent in vârstă de șaisprezece ani, gay nedeclarat, preferă să-și păstreze dramele pentru musicalul de la școală. însă când un e-mail ajunge în mâinile cui nu trebuie, secretul său e pe cale de a fi aruncat în lumina reflectoarelor.
Acum, Simon e de fapt șantajat: dacă nu o face pe pețitorul pentru măscăriciul clasei, Martin, orientarea lui sexuală va fi cunoscută de toată lumea. Mai mult, intimitatea lui Blue, pseudonimul băiatului cu care corespondează prin e-mail, va fi pusă în primejdie.
Când în grupul său de prieteni iau naștere momente tensionate, iar discuțiile lui cu Blue devin tot mai pasionale pe zi ce trece, Simon își dă brusc seama că penultimul an de liceu este unul extrem de complicat. Și cu toate că are o aversiune față de schimbări, el știe că trebuie să găsească o cale de a ieși din zona lui de confort, înainte de a fi împins cu forța de acolo – fără să-și îndepărteze prietenii, să se autocompromită sau să rateze o șansă la fericire cu cel mai derutant și mai adorabil băiat pe care nu l-a cunoscut niciodată.
RECENZIE:
"Simon și planul Homo Sapiens" era una din cărțile alea de pe listă la care tot ziceam că o să ajung "într-o zi" și până la urmă am zis că ar fi cazul să nu mai amân, altfel n-o s-o citesc niciodată.
Una peste alta, pot să zic că mi-a plăcut, dar în același timp mi s-a părut doar ok. Adică nu m-a dat pe spate, nu m-a emoționat, personajele sincer mi s-au părut cam unidimensionale și majoritatea s-au amestecat în capul meu, iar dacă m-ai întreba să-ți spun cine-i fiecare n-aș reuși neapărat să-i diferențiez sau să-ți zic ceva despre ei. Ceea ce mie niciodată nu-mi convine și asta a fost unul din lucrurile care m-a îndepărtat de carte, dar care m-a și făcut să-mi placă mai puțin și să o citesc mai încet; ceea ce aici m-a enervat un pic, căci scriitura era lejeră, ușoară și totuși am citit-o mult mai greu.Însă asta e ceva subjectiv și poate că tu n-o să ai problemă asta cu personajele și chiar o vei citi pe nerăsuflate.
Mi s-a părut cât de cât simpatic schimbul de e-mail-uri dintre Simon și Blue și cum amândoi voiau să afle mai multe unul despre celălalt și să se cunoască, dar în același timp vrând să păstreze misterul și o oarecare distanță, în caz că s-ar fi întâmplat ceva și ar fi fost nevoiți să rupă legătura. Iar toată asta și conflictul de a află sau nu cine e celălalt și de a se întâlni sau nu, au fost chiar distractiv de urmărit și m-au ținut curioasă pe parcursul cărții.
Sincer, cred că, "Simon și planul Homo Sapiens" trebuie citită la o anumită vârstă ca să-ți placă mai mult și, în același timp, cred că ar fi genul de carte care în mâinile potrivite și la momentul potrivit ar putea să ofere o perspectivă în care cineva s-ar regăsi sau l-ar ajuta să înțeleagă cum se simt alte persoane cunoscute sau nu. Căci, deși, nu m-am apropiat eu de personaje, nu pot să spun că n-au fost diverse și diferite și că nu mi s-a părut fun și interesant să-i cunosc pe toți și să văd cum evoluează și cum cresc de-a lungul cărții, apropiindu-se de o versiune mai reală de-a lor și de cei pe care-i vor cu adevărat alături.
Eu i-am dat 3/5 și aș zice să-i dai o șansă. Iar dacă ție nu-ți place, atunci poate știi deja cui i s-ar potrivi și din mână în mână o să ajungă la cineva care e omul potrivit.
Ah, și știu c-am zis mai sus că "Simon și planul Homo Sapiens" e despre Simon și Blue sau despre grupul de prieteni, dar e și despre viața de liceu, bully-ing, descoperirea de sine, a afla cine ești și cum te simți bine în pielea ta, acceptare, nesiguranță, prietenie, familie, sinceritate, frică, părinți, frați și copii și cum fiecare vede lucrurile din perspectiva lui, secrete, iubire și multe alte lucruri și oameni care ne arată că totul e așa de simplu și totuși, mai complicat decât am vrea noi să credem.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu