Academia Ellingham este o faimoasă școală private din Vermont, dedicată celor mai străluciți inventatori, artiști și cercetători. A fost întemeiată de Albert Ellingham, un magnat de la începutul secolului XX, care și-a dorit să construiască o instituție în care învățarea să fi e un joc.
În 1936, la scurtă vreme după înființare, soția și fiica lui au fost răpite. Singurul indiciu a fost o scrisoare-ghicitoare semnată „Maestrul minciunilor”, în care erau înșirate diferite metode de a ucide. Această dispariție a devenit unul dintre marele mistere nerezolvate ale istoriei americane.
Stevie Bell, o adolescentă pasionată de detectivistică, se înscrie la Academia Ellingham și își propune să rezolve acest caz. Dar se întâmplă ceva cu totul neașteptat: Maestrul Minciunilor reapare și moartea se cuibărește în academie. Iar Stevie Bell pornește într-o cursă contracronometru pentru elucidarea celor două cazuri.
RECENZIE:
Cred c-am vrut să citesc cartea asta de când am auzit de ea acum câțiva ani, însă am tot amânat și-n acest timp au mai apărut vreo câteva volume din serie. Așa c-am zis că ar fi timpul. Și chit că știam că e genul meu, nu știam dacă o să-mi placă sau dacă avea să fie la fel de satisfăcătoare ca descrierea.
"Maestrul minciunilor"chiar a fost o carte ce m-a prins și chiar am simțit că sunt la Academie, printre studenți și petrecând timp cu ei, fie furișându-ne sau stând de vorbă or încercând să găsim cine-i criminalul. Și chiar dacă a avut o mulțime de personaje, uneori parcă prea multe, eu zic c-a reușit relativ bine să le creioneze... chit că unele sunt clar doar clișee umblătoare și atât sau altele sunt acolo ca să avanseze firul narativ. Ceea ce mie nu mi se pare ok, dar ce să-i faci. Depinde de voi cât de mult sau puțin o să vă deranjeze asta.
Din punct de vedere al misterului, pot să spun că sincer m-așteptam la mai mult. Atât ca lucruri ce voiam să se întâmple, dar și pentru că am avut impresia că a început calumea un pic cam târziu? Adică știu că eram două sute și ceva de pagini în carte și încă aveam impresia că autoarea pregătea terenul și nu intrasem în forță, în conflictul principal. Acum dacă ați citit cartea și aveți altă părere puteți să mă contraziceți.
Dar nu zic că "Maestrul minciunilor" e o carte slabă sau nu se întâmplă destule în ea. Ci doar că eu voiam mult mai mult. Căci altfel chiar a avut câteva întorsături de situație ce m-au surprins, mi-a plăcut modul în care-a fost formatată și spusă povestea, Stevie a fost un personaj interesant și imperfect, iar grupul ei de colegi a fost și el pe măsură.
Aș spune că "Maestrul minciunilor" e cartea potrivită pentru cei cărora le plac academiile sau casele pline de mister și moarte, dar și pentru cei care vor o poveste atmosferică, în care acțiunea, suspansul, mulțimea de personaje, indiciile, furișatul, minciunile, sclipirea de moment, cunoștințele, secretele, prietenia și iubirea, propriile interese, ambiția, se amestecă bine și crează acest volum din serie. Și da, o să cam trebuiască să citim și următorul volum, fiindcă ne-o fi dat finalul acela ceva, dar nu e destul.
Iar dacă sunteți deja fani Sherlock Holmes, Agatha Christie, Holly Jackson și alții, atunci și aceasta, cred eu, că va fi pe gustul vostru.
4/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu