Descriere:
Nimeni nu se așteaptă ca o prințesă să fie violentă.
Dar așa este Lada Drăculea. Încă de când ea și blândul ei frate mai mic, Radu, au fost smulși din țara lor, Valahia, și au fost lăsați de tatăl lor la curtea otomană, pentru a fi crescuți acolo, Lada a știut că neîndurarea este cheia supraviețuirii. Ea și Radu sunt sortiți să fie pioni într-un joc plin de cruzime, în care la fiecare mișcare a lor o sabie nevazută li se leagană deasupra capului. Căci descendența lor, care îi face atât de speciali, îi transformă totodată în ținte.
Lada îi disprețuiește pe otomani și așteaptă răbdătoare, plănuindu-și răzbunarea pentru ziua în care se va întoarce în Valahia și își va cere dreptul câștigat prin naștere. Radu tânjește doar după un loc în care să se afle în siguranță. și când cei doi îl cunosc pe Mehmed, fiul singuratic și sfidător al sultanului, Radu simte ca și-a facut un prieten adevarat – iar Lada speră că în sfârșit a găsit pe cineva vrednic de iubirea ei. Dar Mehmed este moștenitorul imperiului împotriva căruia Lada a jurat să lupte – și pe care Radu îl consideră acum căminul lui. Lada, Radu și Mehmed ajung să formeze un triunghi toxic ce întinde legăturile dragostei și loialității până la punctul de rupere.
RECENZIE:
De când a apărut acest roman în afară toată lumea vorbeşte despre el şi oriunde te uiţi dai cu ochii de titlul sau de coperta asta. Iar când a apărut şi la noi s-a întâmplat acelaşi lucru. Eram curioasă şi voiam să-l citesc, ca să-mi dau seama dacă-i atât de bun? Da. Ce m-a reţinut? În primul rând faptul că era peste tot... adică în loc să mă tenteze, cu cât dădeam cu ochii de roman, cu atât voiam să fug de el. De ce? Fiindcă doream să-l citesc fără să fiu influenţată în vreun fel sau să iubesc/urăsc un personaj doar pentru c-am văzut eu în nu ştiu ce recenzie sau pe youtube că majoritatea crede aşa. Şi uneori asta se întâmplă involuntar. Şi-n al doilea rând, faptul că Şi mă întunec conţine o mulţime de elemente istorice reale, care mai ales nouă ne sunt atât de cunoscute şi mă gândeam că dacă nu-s scrise bine o să mă enervez.
Până la urmă am citit cartea, altfel n-avea sens să scriu această recenzie, şi pot să spun că deşi a fost mai bună, mult mai bună, decât speram eu şi m-aşteptam, tot nu m-a dat pe spate şi nu e cartea anului pentru mine. Ziceam mai sus de elementele istorice şi de teamă, să zicem, că White nu ar fi avut grijă să le descrie aşa cum trebuie şi fix cum s-au întâmplat; căci pentru americani sau alţi cititori poate n-ar fi contat aşa tare, adică ei nu cunosc istoria noastră aşa bine (aşa cum poate şi noi n-o ştim pe-a lor), însă pentru noi şi pentru mine conta. Dar, surprinzător, autoarea s-a documentat şi nu mi s-a părut să fi găsit ceva nelalocul lui, iar toate locaţiile, oamenii şi numele au fost cât se poate de aproape de adevăr. Ceea ce m-a făcut să privesc cartea aceasta cu ochi buni şi s-apreciez că White şi-a dat silinţa să păstreze cât mai mult "realitatea" faptelor.
Lada, Radu şi Mehmed, un trio de care vorbeşte toată lumea şi care mie mi s-a părut interesant nu din perspectiva personalităţilor individuale, ci de ce poate face, atunci când ei acţionează împreună şi se înţeleg. Normal, că-mi plac şi personajele pentru ele însele, dar cred că legătura asta a lor ar aduce multe câştiguri pentru toţi. Dacă nu se bagă la mijloc orgoliile, dorinţa de putere şi ideea că fiecare din ei s-ar putea ridica deasupra tuturor de unul singur. Ceea ce s-a întâmplat de destule ori şi o să se mai întâmple, cu vârf şi îndesat; până la urmă aşa suntem noi oamenii şi vrem să fim independenţi, liberi, şi uneori considerăm că punându-ne noi în pericol, îi salvăm pe ceilalţi şi nu-i îngrijorăm. Da şi nu.
Dintre Lada şi Radu mie mi-a plăcut Radu mai mult, şi nu că n-am admirat ambiţia Ladei, încăpăţânarea sau faptul că-ncearcă întotdeauna să-i facă pe oameni s-o vadă aşa cum e, cu toate părţile bune şi rele, ca om, şi să n-o privească doar ca pe o femeie. Însă uneori ea e prea repezită, s-aruncă cu capul înainte, se lasă pradă emoţiilor, chit că nu arată asta sau n-o recunoaşte. Sau dă în extrema cealaltă şi devine crudă, rece şi prea calculată. Ceea ce iar nu dă bine şi un conducător adevărat ar trebui să fie între aceste două extreme şi nu la un singur capăt. Din această cauză, Radu mi s-a părut mai echilibrat, chit că mulţi îl consideră slab, visător, c-are mereu nevoie de ajutor şi că Lada trebuie să-l protejeze. Eu cred că treptat, aşa cum s-a întâmplat şi-n acest volum, o să crească, o să descopere de ce-i în stare, o să ia în considerare toate posibilităţile, o să gândească şi cu inima şi cu creierul, şi poate o să devină egalul Ladei sau poate şi mai bun.
Ce nu mi-a plăcut la Şi mă întunec e că uneori n-am putut să mă concentrez pe poveste şi să înţeleg de ce personajele acţionau într-un fel; căci au fost momente în care niciun fel de emoţie nu reieşea din pagini. Şi nu cred c-a fost neapărat vina mea. În schimb, romanul a fost plin de acţiune, suspans, au fost replici pline de sarcasm, momente amuzante, iubire şi prietenie, familie, curaj, ambiţie, uneori nerăbdare. Am fost în bătălii, ne-am băgat în intrigi, am fugit, ne-am antrenat, iar alteori doar ne-am relaxat în încăperi minunate şi pline de bunătăţi.
Deşi e considerat roman fantasy şi cu tente istorice, eu aş zice că Şi mă întunec poate fi foarte bine citit vara, alături de o îngheţată sau o cană mare de limonadă, căci atmosfera, personajele, firul narativ, dialogul, tensiunea şi descrierile te prind atât de repede. Nici n-o să-ţi dai seama când ai citit jumătate de carte şi-ai şi prins ceva raze de soare, iar până te mai ridici să-ţi cureţi nisipul de pe degete sau mai faci nişte paşi pe-o cărare de munte (căci nu tuturor ne place marea) o s-ajungi la sfârşit. Şi sigur o să vrei şi volumul doi.
Pentru mine a fost o lectură plăcută şi m-am bucurat de ea stând în grădina bunicilor, sub cerul albastru şi având impresia că Lada şi Radu ar fi putut apărea de undeva, din apropiere, ca să-mi povestească ce-au mai făcut. Recomand cartea şi dacă ar fi să vă dau un sfat, de fapt două, aş spune: să nu v-apucaţi de carte dacă n-aveţi toată ziua liberă, altfel uitaţi să luaţi pauză. Şi convingeţi şi un prieten să citească cu voi. Ca după ce terminaţi, s-aveţi cu cine discuta toate teoriile şi să vedeţi pe cine nu suportaţi şi vreţi să moară mai repede :D.
Până la următorul volum eu vă zic lectură plăcută! : )
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu