marți, 27 iunie 2017

RECENZIE - Extaz (Damnare #4) de Lauren Kate


Descriere:

Fără trecut, viitorul nu există!

Lucinda și Daniel sunt în continuare împreună… dar oare pentru cât timp? 

De-a lungul secolelor s-au întâlnit de nenumărate ori, dar au fost condamnați de fiecare dată la un sfârșit tragic. Pe măsură ce forțele întunericului se apropie, amenințătoare, pentru bătălia finală, sacrificiile celor doi tineri devin mai mari ca niciodată. 

Rememorând diverse momente din viețile ei trecute, Lucinda își dă seama că în mintea și-n sufletul ei e îngropat adânc un secret care reprezintă șansa amândurora la mântuire. 

Vor găsi oare cei doi îndrăgostiți calea de a rupe blestemul care-i desparte de mii de ani?

RECENZIE:

Deja cred că nu mai e un secret, pentru cei care-mi citesc blogul, că îmi place extrem de mult această serie. Doar ce-am devorat volumele doi şi trei puţin mai devreme. Seria asta a fost o cursă într-un rollercoaster nebunesc şi n-am ştiut în ce mă bag când m-am apucat de primul volum. 

Cu fiecare volum Lauren Kate a mai urcat nişte nivele, a conturat şi mai bine personajele, a trecut de nişte limite şi a mai lăsat nişte clişee enervante în urmă şi m-a făcut să iubesc seria asta, să respir odată cu personajele şi să mă bucur. Recunosc că e prima serie cu îngeri pe care o citesc şi pe care o termin şi ştiu sigur că va rămâne una din favoritele mele, şi nu doar din cele cu îngeri, însă nu cred că e doar o serie cu îngeri. Lăsând asta deoparte poţi să vezi că sunt aduse în discuţie şi alte teme cum ar fi prietenia, familia, încrederea în tine şi-n ceilalţi, lupta pentru ce-ţi doreşti şi încercările de a-l obţine, descoperirea a ceea ce eşti cu adevărat. 

Sunt foarte tristă că am terminat seria, deoarece las în urmă nişte personaje minunate şi ştiu că-mi va fi doar de ele, şi nu doar de Cam, Luce şi Daniel, ci şi de alţii. Cumva autoarea a vrut şi a reuşit să pună accentul şi pe alte personaje şi a oferit fiecăruia ocazia să-şi spună povestea şi să-şi aducă ajutorul şi aportul în această serie. 

Privind în urmă, la primul volum, îmi vine să zâmbesc nostalgic. Aşa cum nici Luce nu ştia ce-o aşteaptă, nici eu nu ştiam prin ce-o să trec, dar pot să zic că a meritat şi că, la fel ca şi ea, n-aş regreta nicio alegere. Iar dacă vreodată o să-mi fie dor de această serie o voi reciti, pe nerăsuflate. 

În niciun caz nu vă zic ce s-a întâmplat în acest volum, dar sincer tot ce trebuia a fost prezent, toate piesele s-au aşezat la locul lor, povestea a avut sens şi nimic n-a fost lăsat deoparte. Iar faptul că autoarea a reuşit să treacă prin atâtea vieţi şi să menţină clar firul poveştii şi să lase indicii peste tot, prin timp şi spaţiu, nu-i decât de admirat. Aş vrea ca toţi să nu mai creadă că această serie e doar o poveste cu îngeri şi să înceteze s-o mai numească clişeică dacă n-au citit-o pe toată sau doar au auzit ei de undeva că nu-i bună. Pentru că aşa multe cărţi rămân nedescoperite. 

Eu cred şi o s-o spun mereu - seria Damnare e o serie extraordinară, foarte bine scrisă şi construită, cu mult suspans şi e ca un labirint, pentru că nu ştii ce urmează după colţ, ce se ascunde în întuneric, unde sunt soluţiile şi dacă trebuie să le cauţi pe pământ sau în interiorul tău. Îmi place mult că autoarea a vrut să creeze ceva mai bun decât povestea tipică şi că aceste volume n-au fost scrise doar ca să fie, ci au fost umplute cu ce trebuia. Nu cred că ceva a fost în minus sau în plus şi privind în ansamblu toate deciziile făcute, ale personajelor, au sens în final, iar finalul cărţii şi al seriei mi s-a părut realist. Şi mă bucur că s-a terminat aşa, nu cred că alt final ar fi funcţionat. 

Recomand seria celor ce n-au citit-o sau care au început-o şi n-au terminat-o, iar pentru mine a fost o călătorie frumoasă, plină de diferite emoţii şi pe care aş relua-o.

0 comentarii: