RECENZIE - Spărgătoare la înălțime (Dosarele Scarlet #1) de Tamsin Cooke

Descriere:

ZIUA LA ȘCOALĂ, SPĂRGĂTOARE NOAPTEA!

Scarlet McCall nu este o școlăriță oarecare și nu este o spărgătoare obișnuită. Ea şi cu tatăl ei restituie comori furate proprietarilor de drept. Dar în clipa în care Scarlet îşi pune la mână o străveche brăţară aztecă, lumea în care trăieşte se schimbă radical.

Dar dacă Scar McCall nu-și va păstra sângele-rece, lucrurile ar putea scăpa rapid de sub control, devenind periculoase!

RECENZIE:

Prima dată când am văzut cartea asta, sincer, m-am oprit la copertă şi pentru câteva minute m-am simţit ca un copil în faţa a ceva strălucitor şi colorat. Căci, în realitate, coperta e viu colorată şi acel gri/argintiu e de fapt strălucitor şi ca o folie de staniol. Iar dacă mişti cartea în lumină e fix ca o oglindă : D. 

Ăhm. Revenind la recenzie şi lăsând deoparte firea mea mai copilăroasă, ce s-ar fi uitat ore în şir la coperta strălucitoare şi curcubeică, pot spune c-am citit-o, adică am devorat-o în mai puţin de două ore şi ceva. Pentru că romanul ăsta, deşi e pentru cititorii mai tineri, a avut tot ce-aştept eu de la o carte bună: suspans, personaje care ştiu ce vor şi par reale, dialog şi replici sarcastice, umor, acţiune, elemente surpriză cu duiumul şi întorsături de situaţie. Iar dacă uiţi pentru moment, cum am făcut eu, că Scarlet are treisprezece ani, atunci poţi să spui că e o tipă al naibii de periculoasă, ambiţioasă, sigură pe ea şi care ar face orice, dacă-i stai în cale! Şi credeţi-mă, vârsta în cartea asta nu prea înseamnă mare lucru, dacă o întâlniţi pe Scarlet.

Deşi nu-i o carte cu spioni şi agenţi secreţi, ci cu furturi şi încercări de a găsi pe cineva, în acelaşi timp de a rezolva un mister şi a scăpa de un artefact cam dubios (ce se dovedeşte folositor, în final), mi-a adus, foarte tare, aminte de seria Fetele Gallagher. Dacă n-aţi citit seria aia, atunci pierdeţi ceva foarte bun, amuzant, plin de suspans, multă acţiune şi o mulţime de dispozitive geniale! Iar dacă aţi citit seria aia, atunci garantat o să vă placă şi acest volum, care, din fericire, nu este stand-alone! 

Pentru mine Spărgătoare la înălţime, deşi a fost o lectură rapidă şi scurtă, a însemnat mai mult decât o poveste pentru cititori mai tineri. Şi nu m-a deranjat că am citit-o la vârsta asta. Şi nici n-am simţit cum c-ar fi fost scrisă pentru o anumită vârstă, iar dacă o citeşti când ai 20, 45 sau 88 de ani o să-ţi placă mai puţin. Dimpotrivă, glumele, suspansul, caracterele personajelor, dispozitivele folosite de Scarlet, firul narativ, au fost bune şi ingenioase, mi s-au părut reuşite şi chiar aş recomanda cartea asta oricui. 

Ce nu mi-a plăcut la Spărgătoare la înălţime ar fi Ethan. Când citiţi cartea sau dacă aţi citit-o, atunci poate înţelegeţi de ce. Căci uneori mi s-a părut extrem de imatur şi mai interesat să-şi facă părul sau să stea la palavre cu fetele, decât să-şi vadă de treabă şi să se concentreze pe ce-i important. Şi tare bine mi-a părut când Scarlet, deşi mai mică decât el, îi ardea câte una; chiar dacă nu una după ceafă : )). Însă ăsta e doar un mic detaliu şi până la urmă relaţia dintre ei doi e chiar simpatică şi plină de momente comice. Iar replicile, ah, delicioase!

Eu nu vă mai reţin şi nu mai vorbesc mult. Vă mai spun doar să citiţi Spărgătoare la înălţime dacă n-aţi făcut-o deja şi nu ţineţi cont de faptul că-i pentru cititori mai tineri. Cui îi pasă? Eu m-am distrat cu Scarlet şi sincer, abia aştept să văd ce urmează. Mi-a plăcut mult cum a fost creionat personajul ei şi că, deşi are 13 ani, e o fată independentă, ştie ce vrea, încearcă să facă tot ce poate s-ajute şi să nu fie doar o povară, îşi asumă toate faptele şi niciodată nu se dă înapoi de la ceva, indiferent de pericol. Plus, că nu i-a căzut lui Ethan la picioare, nu s-a agăţat de el pentru ajutor, şi întotdeauna a părut să fie egalul tatălui ei. Iarăşi, dacă citiţi cartea sau aţi citit-o, ştiţi la ce mă refer. 

Recomand Spărgătoare la înălţime dacă vă plac cărţile cu spioni sau cu hoţi de obiecte rare, dacă iubiţi suspansul şi acţiunea, dar iubiţi şi lecturile ce vă fac să vă puneţi întrebări şi să încercaţi mereu să ghiciţi ce urmează. Eu am încercat şi faptul că n-am reuşit mereu, m-a făcut să-mi placă şi mai tare. Cam ciudat să chiţăi de fericire când n-ai dreptate, dar cam asta-ţi face cartea asta. Plus că, repet, dacă vă plac Fetele Gallagher sau aţi urmărit Spioanele, aşa cum făceam eu zi de zi, când eraţi mici, atunci asta sigur e pentru voi. Da, nu e cu spioni sau agenţi secreţi, dar Scarlet tot acţionează ca unul din ei. Şi ţinând cont că n-are atâtea dispozitive sofisticate ca restul fetelor şi tot se descurcă, ar trebui să-nsemne că e şi mai bună, nu? 

Lectură plăcută şi spor la furat... pardon, la învăţat! : )