RECENZIE - Trei coroane întunecate (Trei coroane întunecate #1) de Kendare Blake

Descriere:

În fiecare generație de pe insula Fennbirn se naște un set de triplete: trei regine, toate moștenitoare cu drepturi egale la coroană și fiecare posedând puteri magice mult râvnite.

Mirabella stăpânește cele patru elemente, e capabilă să stârnească vâlvătăi lacome de foc sau furtuni violente doar pocnind din degete. Katharina este o otrăvitoare și poate înghiți cele mai ucigătoare veninuri fără să simtă aproape nimic. Arsinoe domină natura și despre ea se spune că ar avea harul de a face să înflorească cel mai roșu trandafir și să îmblânzească cel mai aprig dintre lei. 

Dar pentru a deveni Regina Încoronată nu e nevoie doar de originea regală. Fiecare soră trebuie să lupte pentru asta. Și nu e doar un joc în care cineva câștigă sau pierde… e o luptă pe viață și pe moarte. În noaptea în care surorile împlinesc șaisprezece ani, bătălia începe.

ULTIMA REGINĂ RĂMASĂ ÎN VIAȚĂ PRIMEȘTE COROANA.

RECENZIE:

Am început această carte având aşteptări şi, pot să spun că acum după ce-am terminat-o, poate era mai bine să n-am sau poate nu atât de mari. Dar n-am avut aşteptări mari legate de roman neapărat, ci am sperat că Blake nu mă va dezamăgi. Şi cum am devorat Anna în veşmânt de sânge şi mi-a plăcut tot, de la acţiune şi până la personaje, aşa avea să fie şi cu această carte. A fost? Nu chiar... 

Înainte să m-apuc să zic tot ce nu mi-a plăcut, ce până la urmă sunt nişte lucruri mici, dar care pe mine m-au enervat şi m-au făcut să nu ador cartea asta, vreau să spun că Trei coroane întunecate e o poveste bună, destul de complexă şi întunecată, cu o mulţime de personaje pe care să le placi sau să le urăşti, are şi întorsături de situaţie (deşi nu aşa multe, că doar e primul volum şi mai mult pregăteşte terenul pentru ce urmează) şi un final ce te face să vrei continuarea. Iar acum să vorbim de acele mici lucruri, ce m-au făcut pe mine să-mi mai ridic aşa sprâncenele şi să mormăi prin casă. 

Mi s-a părut interesant cum Kendare Blake a decis să arate cât de diferite şi frumoase sunt cele trei "regate", să le numim aşa, prin intermediul Mirabellei, lui Arsinoe şi al Katharinei, prezentând în acelaşi timp o lume complexă, cu o mulţime de intrigi, ceţoasă şi de cele mai multe ori apăsătoare, plină de pericole şi tot felul de fiinţe ce vor să te omoare. Şi această lume, împreună cu reginele, mi-a plăcut şi chiar m-am bucurat de descrieri şi de toate detaliile, căci am putut să-mi imaginez totul şi, dacă n-aş fi ştiut că urmează o competiţie până la moarte, poate aş fi vrut să fac o scurtă plimbare p-acolo, măcar să văd aşa în trecere, cum e-n fiecare "regat".

Ce nu mi-a plăcut, a fost faptul că de cele mai multe ori reginele au părut şi au fost simple marionete în mâinile mentorilor lor sau "părinţilor". Înţeleg că sunt încă tinere şi au nevoie de ajutor, îndrumare, de cineva care să gândească pentru ele, să le înveţe şi să nu le lase să facă ce vor şi de capul lor, dar dacă tu faci toate astea, iar ele sunt acolo doar să acţioneze când, cum şi unde vrei tu, atunci cum vor lua coroana? O să le şopteşti tot tu ce să facă? Sau atunci brusc vor ştii să gândească singure şi totuşi nu vor uita de tine, probabil umplându-te de recunoştinţă şi daruri, şi te vor păstra ca sfătuitor. (Chit că le-ai făcut uneori viaţa un chin şi n-ai dat doi bani pe ele ca persoane.) Adică sincer, în foarte puţine momente le-am simţit şi le-am văzut pe cele trei sigure pe ele şi făcând ceva doar pentru că vor şi aşa simt. Şi nu m-ar fi deranjat că trebuiau să se poarte într-un fel, să gândească sau să acţioneze cumva pentru c-aşa le cerea puterea lor sau tradiţia, ci m-a deranjat că trebuiau să facă ceva pentru că aşa voiau mentorii lor. Indiferent că asta ar fi dus la răni grave, manipulare completă şi poate chiar moarte... dar lasă, că merge aşa, măcar să trăiască toate până la lupta finală şi apoi tot noi tragem sforile.

Din această cauză, pentru mine, a fost mai mult o întrecere şi o luptă între "regate" şi între mentori/părinţi/etc decât între cele trei. Şi da, ştiu, ele nu sunt singure şi normal că şi ceilalţi îşi fac griji şi se implică, dar mai mult decât ele? Ca să nu mai vorbesc de "ştiu eu ce-i mai bine pentru tine şi sigur ţi-e foame/sete/vrei să te îndrăgosteşti de x sau să faci această chestie etc, căci, deşi tu nu ştii, sigur asta vrei." Pe bune?! Cum poţi tu să ştii ce e în mintea ei sau ce-are nevoie corpul ei dacă ea nu ştie? Oh, pentru c-ai mai ajutat şi alte regine înainte. Hm, da, da. Dar tot aşa? Poate îmi imaginez eu, dar în mare parte a cărţii, fetele au fost acolo, căci aşa trebuia, iar toţi acei oameni nu voiau să le ajute pentru binele lor sau că ţineau la ele într-un fel, ci pentru că ei ar fi ajuns bine dacă regina lor câştiga. 

Şi înţeleg. Oricine vrea ca regina lor să câştige şi acea parte din regat să fie considerată cea mai puternică, frumoasă, înzestrată etc, dar n-ar trebui să sprijini acea regină şi să-i oferi tot ce ştii, să o alini şi s-o antrenezi, când, cum, cu ce şi unde vrea ea? În loc să o calci pe cap, să ţipi la ea, să-i pui vorbe în gură şi gânduri în minte, care-s ale tale şi să te foloseşti de puterea ei pentru tine, dar să zici că aşa trebuie, aşa e bine şi ea aşa vrea? Mda. 

Un al doilea lucru ce nu mi-a plăcut, şi mă deranjează în toate cărţile ce le citesc, e faptul că n-am simţit nimic, nu m-am putut ataşa de niciuna din regine şi de niciun alt personaj. Tot romanul mi s-a părut lipsit de emoţii, închis şi tot timpul cât am citit, era de parcă mă uitam printr-un gard; vedeam ce se întâmplă, puteam s-aud, ştiam ce trebuia să simt şi cum să reacţionez, însă nimic. Iar pentru mine asta înseamnă mult, căci indiferent cât de bună e povestea, cât de complexă, indiferent câte personaje minunate are şi oricât îmi plac intriga şi stilul, nu-mi va rămâne în minte. Şi dacă nu-mi rămâne în minte, atunci nu mă impresionează, iar dacă nu mă impresionează nu o să vorbesc despre ea şi nici n-o s-o recomand aşa tare, încât să-ţi scot ochii cu ea.

Iar un alt treilea şi ultim lucru, ce într-un fel e strâns legat de celelalte, e faptul că niciuna din regine nu m-a convins! De când a apărut cartea în afară, am tot auzit că unii o preferă pe Arsinoe, alţii consideră că Mirabella e slabă, unii o vor pe Katharina. Sunt unii ce spun că toate-s puternice şi au şanse, iar unii nu se pot decide între două din ele. Iar eu stau aici, uitându-mă la ele şi întrebându-mă dacă e ceva cu mine. Însă deja ştiu răspunsul. Dacă eu n-am putut simţi nimic şi nu am fost legată de carte la nivel emoţional, şi am mai şi văzut cum ele sunt împinse de la spate, manipulate, tratate uneori urât chiar de cei care le au "în grijă" şi ar trebuie să le apere, să le înveţe şi să-şi dea viaţa ca regina lor să câştige, atunci normal că n-am fost fascinată şi impresionată. Cum te-ar impresiona un aşa om? 

Rezumând, aş spune că Trei coroane întunecate n-a fost romanul ăla cu trei tinere puternice, fiecare sigură pe ea şi pe puterea ei, înconjurată de oameni în care are încredere şi care ar face orice pentru ea, căci ei ştiu că i-ar conduce spre victorie şi spre un trai mai bun pentru toţi. A fost o carte în care trei fete trebuie să se bată pentru coroană, înconjurate de oameni ce cred că ştiu ce-i mai bine pentru ele, care le manipulează şi uneori le forţează darurile, deoarece "vai, doar aşa vei deveni puternică şi le vei învinge pe surorile tale!" şi "ştiu eu ce e mai bine! doar am mai ajutat şi pe x,y,z". (Au fost şi personaje ce le ajutau şi le sprijineau doar când voiau ele şi ţineau cont de părerea lor, dar prea puţine.) Plus că, şi dacă citiţi cartea o să vedeţi, în foarte puţine rânduri o regină aude despre celelalte că sunt mai bune, mai puternice, mai frumoase şi etc. Nu! Întotdeauna ea e cea mai cea, şi eu stau şi mă întreb "dacă tu crezi că eşti mereu ce a mai cu moţ o să munceşti mai mult sau te culci pe o ureche?". Da, e mod un de a încuraja, dar cât funcţionează? 

O să citesc continuarea? Da, căci vreau să ştiu ce se întâmplă şi dacă reginele vor fi mai independente sau nu. Până acum mie mi s-a părut că fac doar ce li se spune, că aşa trebuie şi nu ştiu nici măcar dacă vor să-şi ucidă surorile, pentru că se simt mai puternice, pentru că vor să câştige sau doar că aşa e tradiţia. Pentru unii poate e acelaşi lucru, dar pentru mine, dacă omori pe cineva doar că aşa trebuie şi tu nu simţi nimic, o cam faci degeaba. 

Recomand cartea? Da. De ce? Fiindcă părerea mea e subiectivă şi poate ţie o să-ţi placă, poate tu o să simţi ceva când citeşti asta, o să-ţi placă personajele, o să-ţi placă o anumită regină şi poate n-o să le vezi deloc ca nişte marionete. Iar eu abia aştept să mă contrazici şi să-mi arăţi argumentele tale!