marți, 18 aprilie 2017

RECENZIE - Anomalii de Sadie Turner & Colette Freedman


Descriere:

În viitor, nu mai există boală. Nu mai există război. Nu mai există nemulțumire. Toți cetățenii sunt membri supuși ai Guvernării Globale. Însă o singură vară este pe cale să schimbe totul. 

Keeva Tee tocmai a împlinit cincisprezece ani. Este pe punctul de a pleca în multașteptata excursie la Tabăra Monarch, pentru a primi imprimarea celui care i-a fost desemnat partener de viață. Dar în clipele fericite și lipsite de griji petrecute în Comunitatea Oceanică a auzit și zvonurile de temut despre “anomalii” – cetățeni care nu pot fi imprimați.

 Iar când Keeva ajunge la Tabăra Monarch, cel mai întunecat coșmar al ei devine realitate – este și ea o anomalie. Din acel moment, începe să se îndoiască de toate convingerile din trecut. Dacă libertatea și individualitatea au fost sacrificate de dragul siguranței? Găsind un avertisment scrijelit sub patul din tabără, Keeva începe să înțeleagă: revolta va fi pedepsită, dezacordul nu este o opțiune, iar răzvrătiții vor fi anihilați.

RECENZIE:

A trecut ceva vreme de când n-am mai citit o distopie şi pot să spun că într-un fel mi-era dor, deşi nu ştiu de ce. Nu e ca şi cum n-am citit atâtea serii şi deja m-am obişnuit cu firul narativ, cu tiparele, cu întorsăturile de situaţie şi cu toate felurile de caractere, ce e imposibil să nu le întâlneşti în orice carte. Însă, cărţile astea au ceva, un ceva ce-ţi dă aşa o stare de bine, te fac curios folosind elemente şi situaţii ce poate le ştii deja pe dianafara, însă nu te sufocă cu o mulţime de detalii sau lumi prea complicate, cu tehnologii ce nu le înţelegi şi nici nu trebuie să ajungi în spaţiu sau pe altă planetă ca să simţi că totul s-a întors cu susul în jos. Deşi nu e o comparaţie potrivită, aş zice că e un fel de lectură complexă pentru leneşi. *nu daţi cu roşii, vă rog!* 

Şi când zic că e pentru leneşi nu spun că nu e ceva bun, ci dimpotrivă. Pe cât e de scurtă şi de simplist scrisă, te prinde imediat şi nu o mai laşi din mână până la final. Personal am citit-o în două ore şi mi-a părut rău când s-a terminat, pentru c-am zburat prin poveste mai repede decât voiam. Nu e un roman cu limbaj greoi şi nici foarte multă descriere, însă n-are nici prea mult dialog, totul fiind destul de echilibrat şi făcându-te să te simţi acolo, cu acele personaje şi în acele momente. Ceea ce nu mi se pare atât de uşor de realizat, indiferent de genul sau de numărul de pagini al unei cărţi.

Dacă aţi mai citit distopii, aşa cum am făcut şi eu, atunci întorsăturile de situaţie şi intriga n-o să vă surprindă prea tare, căci nu sunt elemente noi şi nici autorii n-au încercat să jongleze prea tare cu ele sau să le întoarcă pe dos, însă scriitura şi personajele fac povestea să fie proaspătă şi să simţi, măcar când o citeşti, că e ceva nou. Iar dacă n-aţi mai citit distopii, atunci acest roman e alegerea perfectă: e scurt, te face curios, personajele sunt destul de realiste şi te ataşezi uşor de ele, dialogul e uneori intrigant, alteori amuzant, iar finalul te face să vrei mai mult. 

Şi legat de final... credeam că nu e serie sau trilogie, căci nu scrie nicăieri sau n-am văzut eu asta. Însă nu este, pentru că finalul ridică destule întrebări şi n-are cum să se încheie aşa, nu? Nu? Ar trebui să mai fie cel puţin o carte sau măcar o nuvelă ca să primim mai multe răspunsuri, altfel mi se pare că s-au strofocat personajele pentru... nimic. Dacă aţi citit cartea, atunci eu sunt curioasă, voi ce credeţi? Sau, vi se pare că finalul acela e de ajuns?

Per total, deşi a fost o lectură scurtă, mie mi-a plăcut şi cred că e perfectă pentru zilele ploioase când vrei ceva scurt şi care să te prindă, sau o carte pe care o poţi strecura uşor în geantă când mergi la plajă. Şi nici nu trebuie să vă placă distopiile ca să o citiţi, ci poate ar fi şi mai bine dacă n-aţi citit atâtea, ca să vă bucuraţi cu adevărat de ea. Plus că personajele, dialogurile, înţepăturile, intrigile, minciuna, setea de răzbunare, dorinţa de a evada şi a face ce vrei, sunt întâlnite oriunde şi oricând, şi dacă nu te concentrezi aşa tare pe faptul că lumea e împărţită sau că acum multe ţări şi continente nu mai sunt... poţi foarte uşor să-ţi imaginezi că e doar o poveste cu nişte tineri într-o tabără.

0 comentarii: