Citeşti din plăcere sau ca job?

Sal'tare! :)

N-am mai postat de mult timp o discuţie pe blog şi azi am zis dacă tot o idee de ce nu. Astăzi vreau să vorbim despre citit din perspectiva unui bookblogger. 

Cu toţii suntem cititori, ne plac cărţile, ne petrecem cât mai multe ore cu o carte în mână sau citim doar când simţim nevoia. Fiecare citeşte când vrea, cât vrea şi ce vrea. Nu există reguli pentru a fii cititor şi fiecare îşi organizează timpul, îşi alege cărţile şi dacă vrea postează recenzii sau nu pe internet. Cititorii sunt liberi. 

Însă ca bookblogger lucrurile stau diferit, pentru că ai un blog, oameni te citesc, vor să vadă mereu ceva nou de la tine şi asta vrei şi tu. De când am creat în 2011 blogul am încercat mereu să postez cât de des posibil, să fiu la curent cu toate noutăţile şi să vă spun şi vouă, am încercat să postez cât mai multe recenzii la cărţi din diferite genuri, apărute la noi sau din afară. Am postat şi informaţii despre noile apariţii de la noi, dar şi o mulţime de informaţii pentru cărţile publicate independent din străinătate.

Ca bookblogger cititul şi tot ce ţine de el devine un fel de job, cu reguli şi cu program pe care tu ţi le alegi, dar care uneori sunt foarte greu de îndeplinit, pentru că viaţa ne mai încurcă, muncim sau mergem la facultate/master, ne îmbolnăvim, ne cade internetul etc. Nu spun că dacă eşti bookblogger nu poţi să-ţi iei câteva zile liber, o lună, un an sau cât ai nevoie, sau că poţi să nu postezi recenzii. Însă cât o să laşi blogul gol şi n-o să-l actualizezi? Pentru că cititorii te urmăresc pentru ce şi pentru că postezi, nu doar pentru că le place lor să admire background-ul blogului. Iar dacă tu nu postezi un anumit interval de timp există riscul să pierzi din ei. 

Dacă eşti bookblogger nu mai eşti aşa liber ca un cititor obişnuit sau poate eşti, depinde de programul tău şi de ce ţi-ai stabilit. Însă dacă eşti ca mine şi vrei să citeşti tot aici şi acum, atunci n-aş zice că liber e cuvântul ce-mi defineşte programul. Ca bookblogger ştii că ai de citit acele cărţi până la o anumită dată, că ai Y recenzii de postat, că trebuie să te gândeşti la un topic de discuţie, că poate ar fi bine să postezi şi ceva pe pagina de facebook. Şi nu e ca nu-mi place! 

Dacă nu-mi plăcea, atunci m-aş fi oprit acum mulţi ani. Ideea e doar că uneori nu e aşa uşor cum pare sau nu mai e uşor; pentru că poate cărţile se înmulţesc sau s-au triplat de când tu n-ai mai avut timp de ele. Poate descoperi că acum noile apariţii sunt de ordinul zecilor şi tu n-ai citit din ele. Poate aflii că n-ai mai scris o recenzie de luni de zile, pentru că n-ai avut timp. Iar cititorii înţeleg sau nu acest lucru. Pentru că postările nu se scriu singure, nici recenziile şi nici cărţile nu le citeşte altcineva. 

A fi bookblogger nu e uşor, îţi mănâncă mult timp, uneori chiar ore şi zile întregi, îţi pierzi nopţile terminând cartea aia de care n-ai avut timp, programând postări sau citind zeci de e-mail-uri. Te bucuri singur când primeşti un titlu pentru review şi abia aştepţi să postezi recenzia. Ţopăi când cineva îţi lasă un comentariu sau zâmbeşti când vezi că numărul de like-uri creşte pe pagina de facebook. Însă te şi întristezi şi te enervezi când tu postezi pe blog şi nu-ţi răspunde nimeni sau când nimeni nu-ţi citeşte recenzia la care tu te-ai chinuit ore. Te superi când simţi că vorbeşti singur. 

Plus că-n acele momente când vii obosit acasă după o zi sau o săptămână, o lună grea şi iar nu vrei să citeşti te superi şi te enervezi pe tine. Cititorul din tine se supără şi se revoltă pe omul tu, pentru că-ţi ocupi timpul cu altceva sau doar zaci în pat uitându-te pe pereţi. Şi atunci se pot întâmplă două lucruri: continui să fii bookblogger şi laşi lucrurile mai uşor (amânând recenziile, acele sute de cărţi de pe listă, încetezi să mai cumperi altele, îţi oferi o pauză) sau renunţi, pentru că viaţa e prea ocupată şi simţi că nu mai poţi să te ocupi şi de blog. 

Eu de fiecare dată am ales să-mi ofer pauze scurte, să postez mai puţin, să nu mai pun recenzii dacă n-am la ce. N-am mai cumpărat cărţi aproape de un an întreg, în afară de cele câteva de la Kilipirim. Am încercat să citesc şi încerc să citesc când am timp şi mă simt în stare, pentru că nu pot citi dacă sunt obosită. Blogging-ul e un job sau o pasiune, poate fi greu sau uşor, îţi poate ocupă ore şi câteva minute. 

Însă dacă vrei să citeşti 10-20 de cărţi pe lună şi să postezi tot atâtea recenzii, dacă vrei să postezi şi chestii promoţionale, să intri şi pe NetGalley, să primeşti cărţi de la autori, să cumperi cărţi oriunde şi oricând, şi să mai ai şi o viaţă atunci e greu.

O să închei aici această postare pe jumătate coerentă şi sper că va înţelege cineva ce vreau să zic. Cititul poate rămâne doar un hobby sau poate deveni un job, adică îţi faci un program cu ce şi cât citeşti, ce şi când postezi, pentru că vrei că oamenii să te citească. Şi nu, nu câştigi bani din asta. Sau eu n-am câştigat şi nu câştig, doar primeşti cărţi de la edituri sau ARCs în format digital. Sau comentarii de la cititori. Dacă vor să-ţi lase şi nu intră doar să vadă, şi atât. 

Poate pare că mă vait sau că încerc să critic ceva sau e doar un început de discuţie în care încerc să arăt diferenţele între cititorul care o face din plăcere sau ocazional şi bookbloggerul care ia sau nu lucrurile mai în serios. Eu momentan sunt cititor de ocazie, pentru că programul nu-mi prea permite altceva, însă sper să redevin bookblogger cât de curând. 

Aştept să-mi spuneţi în comentarii ce fel de cititor sunteţi voi, dacă aveţi blog, cât vă ocupaţi de el, ce pretenţii aveţi de la voi etc. 

Până data viitoare lectură plăcută şi cât mai mult timp liber! : ) 

P.S. acum să mă întorc la munţii mei de cărţi, fizici şi virtuali şi la programul meu haotic. Şi la viaţa de adult responsabil...