RECENZIE - Tuturor băieţilor pe care i-am iubit de Jenny Han

Descriere:

Când iubirile secrete ies la iveală... 

Ce-ar fi dacă toţi băieţii de care te-ai îndrăgostit vreodată ar afla ce-ai simţit pentru ei... în acelaşi timp? 

Lara Jean păstrează cu sfinţenie nişte scrisori de dragoste într-o cutie de pălării rămasă de la mama sa. Scrisori pe care însă... nu le-a primit, ci doar le-a scris. Câte una pentru fiecare băiat de care a fost îndrăgostită. 

Când scrie, Lara îşi deschide inima şi mărturiseşte tot ceea ce n-ar avea curajul să spună cu voce tare. Scrisorile sunt secretul ei. Nimeni altcineva nu trebuie să le vadă. Numai că într-o bună zi cineva le expediază, iar lumea imaginară pe care Lara o ţinea ascunsă scapă dintr-odată de sub control.

RECENZIE:

Chiar eram curioasă de cum avea acest roman să fie, pentru că ideea e una originală, îmi place şi coperta foarte mult *de ce să mint* şi mai ales puteau fi foarte multe drumuri pe care putea povestea să o ia. 

Tuturor băieţilor pe care i-am iubit a fost cum m-aşteptam şi n-a fost, adică până într-un punct am putut să văd ce-avea să se întâmple, dar apoi lucrurile au luat-o razna şi... gata cu predicţiile mele. Însă mi-a plăcut şi mai mult că n-am putut ştii ce se va întâmpla, cum va reuşi Lara Jean să rezolve lucrurile şi mai ales cum avea să reacţioneze când toţi acei băieţi aveau să-i ceară socoteală. 

Şi sincer nu ştiu ce poate fi mai ciudat şi mai jenant - să primeşti o asemenea scrisoare sau să fi tu cel care este pus în locul Larei. Pentru că nici băieţii nu au fost puşi într-un loc mai comod. Dar nu vreau să mai vorbesc despre asta, pentru că e mai bine să citiţi voi şi să aflaţi singuri :) 

Stilul autoarei mi-a plăcut tare mult şi personajele au fost toate foarte simpatice, extrem de realist conturate, iar dialogurile au fost drăguţe. Din punctul meu de vedere cartea a avut un ton realist şi orice s-a întâmplat mie mi s-a părut posibil. Acum nu ştiu dacă cineva mai scrie scrisori sau îşi aşterne gândurile pe hârtie, însă consecinţele pot exista. Iar faptul cum Jenny Han a pus în scenă pe mine m-a bucurat şi m-a amuzat în acelaşi timp. 

Căci e ceva în toată povestea, felul cum e scrisă, personajele, dialogurile, stilul, care o fac să-mi aducă aminte de vară, de zile lungi şi relaxante, chit că o mare parte din poveste se petrece iarna şi dacă ţin bine minte, romanul începe toamna. Stilul e cald, descrierile sunt plăcute şi cursive, iar băieţii, sinceră să fiu, mi-au plăcut la fel de mult sau mai mult decât Lara Jean şi fetele. Şi n-au fost idealizaţi deloc. 

Tuturor băieţilor pe care i-am iubit e un roman pe care-l poţi citi oricând, indiferent de anotimp, şi indiferent că-ţi plac poveştile de iubire, cele amuzante, suspansul sau cărţile pline de acţiune. Pentru că le are pe toate şi te trece prin multe emoţii, iar la un moment dat nu mai ştii dacă te gândeşti la scrisorile Larei, la Peter, la cum s-o îmbuneze pe Kitty sau la toate deserturile alea de care vorbesc, aproape tot timpul. Nu e un roman serios şi profund, dar în simplitatea lui şi-n scriitura luminoasă, ironică şi realistă mie mi s-a părut genial! : )