duminică, 26 aprilie 2015

RECENZIE - Al Cincilea Val (Al Cincilea Val #1) de Rick Yancey


Descriere:

O invazie extraterestră distruge omenirea în patru Valuri succesive de nenorociri. Dar Al Cincilea Val este cel mai periculos, pentru că de data asta puţinii pământeni rămaşi în viaţă nu ştiu nici măcar ce îi ameninţă, cu atât mai puţin cum să înfrunte pericolul. Cassie, o adolescentă curajoasă de 16 ani, are o singură dorinţă: să îşi salveze frăţiorul – iar pentru asta nu se dă în lături de la nimic. 

Înaintea atacului, Ben Parish era un băiat obişnuit, dintr-un liceu obişnuit. Acum este soldat şi se vede obligat să aleagă între a avea încredere şi a deznădăjdui, între a se supune şi a se răzvrăti, între a-şi face datoria şi a-şi salva prietenii, între viaţă şi moarte. 


Romanul lui Rick Yancey este diferit de orice carte sau film despre extratereştri la care vă puteţi gândi. Al Cincilea Val este cu mult mai înspăimântător. Poate pentru că pare atât de plauzibil. Mai aproape de noi decât am vrea să credem. Un roman fascinant, îndrăzneţ, o capodoperă a SF-ului modern.

RECENZIE:

Ca s-o spun de la început - cartea asta a fost nebună rău şi în niciun caz nu mi-aş fi imaginat tot ce s-a întâmplat. N-aş fi putut să ghicesc, pentru că s-au întâmplat prea multe şi e ceea ce vrei şi ce nu vrei, ce visezi şi de ce ţi-e cel mai frică! 

O să încerc să fac o recenzie coerentă, care va fi probabil şi cam scurtă, pentru că nu vreau deloc să ofer spoilere. Cred că unul din elementele importante ale acestui roman e misterul, aşa că nu vreau să-l stric pentru voi. Însă vă zic să v-aşteptaţi la o carte extrem de complexă, atât pentru că are o mulţime de pagini, dar şi pentru că se întâmplă extrem, dar extreeeem de multe lucruri. 


De obicei reuşesc cât de cât, pe la jumătatea unui roman, să-mi dau seama cam cum se va termina, dar la acesta nu mi-a ieşit deloc. Atât din cauza firului narativ care m-a ameţit, de-am ajuns să-mi alerg proprii ochi prin cap, din cauza suspansului şi acţiunii, ce mi-au făcut pulsul săracul să-şi ia picioarele la spinare, dar şi pentru că avem mai multe perspective. Dar nu va zic cine mai vorbeşte în afară de Cassie. Asta trebuie s-aflaţi voi!

Spuneam mai sus că această carte e ceea ce visezi, dar şi de ce ţi-e cel mai frică, pentru că îmi plac romanele puternice, realiste, care-mi pun mintea la încercare şi mi-o provoacă, dar în acelaşi timp mi-e teamă, gândindu-mă, că vreodată ceea ce-am citit ar putea deveni realitate. Pentru că scriitura e extrem de realistă, personajele sunt foarte bine conturate, acţiunea e dozată şi nimic nu e tratat superficial. Uneori chiar am avut impresia că e prea real. 

În niciun caz n-aş recomanda romanul acesta cuiva care nu vrea acţiune cu duiumul, suspans de să nu-l poată lăsa din mână şi multe momente mai hard. Nu e o carte amuzantă, deşi sunt mici momente, sau romantică, deşi e şi ceva p-acolo, sau care să trateze lucrurile în mod superficial. E o carte puternică, dură, cu o Cassie foarte sigură pe ea, independentă şi care ar face orice să-şi atingă scopul. Problema e că şi ceilalţi vor acelaşi lucru... 


Nu pot să zic că Al cincilea val m-a dat pe spate sau că m-a impresionat aşa tare, ţinând cont c-am auzit laude de peste tot, însă a fost destul de interesant, nebunesc şi bun, cât să mă facă să vreau să citesc şi continuarea. 


0 comentarii: