Descriere:
Tallulah Casey este pregătită să-şi descopere partea artistică şi să-şi facă noi prieteni.
La Şcoala de Arte din Yorkshire Dales, unde nu există magazine de haine sau cosmetice, ci mlaştini, păduri, un han fioros şi multe oi, Tallulah va descoperi, în ciuda atmosferei stranii desprinse parcă din La răscruce de vânturi, un grup de prietene pe care te poţi bizui şi talente artistice nebănuite. Tot acolo se va ataşa, deşi nu fusese prevăzut, de un pui de bufniţă.
Cititoarele în pragul adolescenţei vor râde cu gura până la urechi de peripeţiile puştoaicei cu simţul umorului şi picioare cam prea lungi...
RECENZIE:
Aşa cum spune descrierea, această trilogie e mai mult pentru cititoarele ce abia intră în adolescenţă sau sunt cam prin jurul acelei vârste. Şi nu e greşit să citiţi cartea dacă aţi trecut de mult timp de acea perioadă, doar că atunci va fi şi mai amuzantă şi personajele vor fi mult mai apropiate de voi, ca cititori.
Eu am citit cartea acum, mult mai târziu, însă tot mi-a plăcut şi au fost momente în care chiar m-au amuzat discuţiile sau întâmplările din roman. E o lectură uşoară, scrisă într-un mod uşor ironic, cu tot felul de jocuri de cuvinte, cu personaje colorate şi unice, care chiar dacă e scrisă pentru copii, să zic aşa, are farmecul ei. Şi chiar dacă simţi uneori că personajele sunt prea mici pentru tine sau că ar fi fost mai bine dacă scriitura era puţin mai serioasă, tot te vei bucura de ea.
Am citit-o în mai puţin de două ore, pentru că mie chiar mi-a plăcut, Tallulah este extrem de simpatică şi amuzantă, aventurile prin care trece sunt hilare şi poţi vedea că sub tot acel strat ce încearcă să te facă să râzi, e şi ceva mai serios. Pentru că are substrat şi poţi vedea cum pe parcursul cărţii personajele încep uşor să crească şi să se cunoască mai bine, capătă mai multă încredere.
Nu vreau să zic mai multe, căci ajung la spoilere, şi nu-i frumos, dar cred că merită s-o citiţi. Dacă vă plac cărţile aşa mai copilăroase, cu mult umor, cu personaje care au încă acea minte de copil şi care abia atunci încep să se lovească de lucrurile serioase şi vor să fie independente, atunci puteţi s-o încercaţi. Sau o puteţi citi alături de fiica, verişoara sau sora voastră şi poate vă veţi distra împreună cu Tallulah. : )
Eu am citit cartea acum, mult mai târziu, însă tot mi-a plăcut şi au fost momente în care chiar m-au amuzat discuţiile sau întâmplările din roman. E o lectură uşoară, scrisă într-un mod uşor ironic, cu tot felul de jocuri de cuvinte, cu personaje colorate şi unice, care chiar dacă e scrisă pentru copii, să zic aşa, are farmecul ei. Şi chiar dacă simţi uneori că personajele sunt prea mici pentru tine sau că ar fi fost mai bine dacă scriitura era puţin mai serioasă, tot te vei bucura de ea.
Am citit-o în mai puţin de două ore, pentru că mie chiar mi-a plăcut, Tallulah este extrem de simpatică şi amuzantă, aventurile prin care trece sunt hilare şi poţi vedea că sub tot acel strat ce încearcă să te facă să râzi, e şi ceva mai serios. Pentru că are substrat şi poţi vedea cum pe parcursul cărţii personajele încep uşor să crească şi să se cunoască mai bine, capătă mai multă încredere.
Nu vreau să zic mai multe, căci ajung la spoilere, şi nu-i frumos, dar cred că merită s-o citiţi. Dacă vă plac cărţile aşa mai copilăroase, cu mult umor, cu personaje care au încă acea minte de copil şi care abia atunci încep să se lovească de lucrurile serioase şi vor să fie independente, atunci puteţi s-o încercaţi. Sau o puteţi citi alături de fiica, verişoara sau sora voastră şi poate vă veţi distra împreună cu Tallulah. : )
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu