Descriere:
Cas Lowood a moştenit o vocaţie neobişnuită: uciderea celor morţi.
La fel ca tatăl său, Cas străbate ţara în lung şi-n lat împreună cu mama lui, o vrăjitoare inofensivă, şi cu pisica lor, care simte prezenţa duhurilor. El cercetează legende şi folclor local, încercând să ţină pasul cu morţii criminali, evitând lucrurile enervante precum viitorul şi prietenii.
Când ajung într-un oraş necunoscut căutând o fantomă pe care localnicii au botezat-o Anna în Veşmânt de Sânge, Cas se aşteaptă ca totul să decurgă conform planului: urmăreşte, vânează, ucide.
În schimb, el descoperă o fată prinsă într-o urzeală de blesteme şi mânie, o fantomă cum nu a mai înfruntat niciodată. Încă mai poartă rochia pe care a îmbrăcat-o în ziua din 1958, când a fost ucisă cu sălbăticie, o rochie odată albă, acum şiroind de sânge. De când a murit, Anna i-a ucis pe toţi cei care au îndrăznit să păşească în casa părăsită, în stil victorian, în care locuise.
Însă lui, dintr-un motiv oarecare, îi cruţă viaţa.
RECENZIE:
Sincer nu prea ştiu cum să formulez această recenzie, deoarece nimic din ce-aşteptam de la această carte nu s-a adeverit. Şi e prima dată după mult timp când acest lucru mă bucură. De ce? În timp ce citeam descrierea romanului îmi imaginam că va fi iarăşi o poveste paranormală cu adolescenţi, că fantoma va fi vreuna ca dintr-un horror nereuşit şi că-n cel mai rău caz Cas se îndrăgosteşte de ea şi Anna îl mănâncă :)) *ce rea sunt*
Însă, acum după ce-am citit-o, pot să spun că nu e deloc, dar deloc un roman tipic cu elemente paranormale, pentru adolescenţi. Anna în Veşmânt de Sânge e un roman complex, bine structurat, cu multe răsturnări de situaţie, cu o mulţime de elemente surpriză şi cu nişte personaje secundare şi episodice geniale.
Nu cred c-am mai citit o carte aşa de bună de când am citit Altfel de îngeri şi Spulberă-mă. Însă mai multe detalii despre plot nu vă dau. Pentru că vreau să fiţi şi voi surprinşi şi să vă bucuraţi de povestea bună, scrisă bine, cu o abordare originală a poveştilor cu fantome şi a caselor bântuite.
Cas mi-a plăcut mult şi am iubit la el nu doar ambiţia şi isteţimea, dar şi faptul că-şi cunoştea temerile şi încearcă să le învingă. Iar când dă peste Anna, să zicem doar că deschide o uşă pe care o credea închisă sau pe care până atunci n-a fost în stare s-o vadă. Iar Anna în niciun caz nu e fantoma tipică. De multă vreme n-am mai întâlnit un caracter aşa puternic, şi la propriu şi la figurat, şi pot să zic c-am iubit-o şi pe ea... chiar şi când dădea de pământ cu lumea şi-i sfâşia pe toţi.
Romanul ăsta nu e o poveste de iubire şi nici o adunătură de clişee. Aşa că dacă asta căutaţi, atunci vă rog să luaţi altceva. Anna în Veşmânt de Sânge e o carte plină de acţiune şi suspans, cu multe întorsături de situaţie şi substraturi, cu personaje principale, secundare şi episodice genial creionate, pe care nu vrei s-o ratezi. Încercaţi să nu vă lăsaţi induşi în eroare de descriere. Care sună clişeică, pentru că ăla e singurul clişeu din toată povestea. Şi veţi pierde o lectură extraordinară.
Recomand cartea tuturor celor care sunt în căutare de cărţi originale, unice, puternice, cu idei tratate real şi realist, cu bătăi şi sânge, dar şi momente plăcute şi puţin mai liniştite. Şi ţineţi minte - niciodată să n-o enervaţi pe Anna! Altfel...
Însă, acum după ce-am citit-o, pot să spun că nu e deloc, dar deloc un roman tipic cu elemente paranormale, pentru adolescenţi. Anna în Veşmânt de Sânge e un roman complex, bine structurat, cu multe răsturnări de situaţie, cu o mulţime de elemente surpriză şi cu nişte personaje secundare şi episodice geniale.
Nu cred c-am mai citit o carte aşa de bună de când am citit Altfel de îngeri şi Spulberă-mă. Însă mai multe detalii despre plot nu vă dau. Pentru că vreau să fiţi şi voi surprinşi şi să vă bucuraţi de povestea bună, scrisă bine, cu o abordare originală a poveştilor cu fantome şi a caselor bântuite.
Cas mi-a plăcut mult şi am iubit la el nu doar ambiţia şi isteţimea, dar şi faptul că-şi cunoştea temerile şi încearcă să le învingă. Iar când dă peste Anna, să zicem doar că deschide o uşă pe care o credea închisă sau pe care până atunci n-a fost în stare s-o vadă. Iar Anna în niciun caz nu e fantoma tipică. De multă vreme n-am mai întâlnit un caracter aşa puternic, şi la propriu şi la figurat, şi pot să zic c-am iubit-o şi pe ea... chiar şi când dădea de pământ cu lumea şi-i sfâşia pe toţi.
Romanul ăsta nu e o poveste de iubire şi nici o adunătură de clişee. Aşa că dacă asta căutaţi, atunci vă rog să luaţi altceva. Anna în Veşmânt de Sânge e o carte plină de acţiune şi suspans, cu multe întorsături de situaţie şi substraturi, cu personaje principale, secundare şi episodice genial creionate, pe care nu vrei s-o ratezi. Încercaţi să nu vă lăsaţi induşi în eroare de descriere. Care sună clişeică, pentru că ăla e singurul clişeu din toată povestea. Şi veţi pierde o lectură extraordinară.
Recomand cartea tuturor celor care sunt în căutare de cărţi originale, unice, puternice, cu idei tratate real şi realist, cu bătăi şi sânge, dar şi momente plăcute şi puţin mai liniştite. Şi ţineţi minte - niciodată să n-o enervaţi pe Anna! Altfel...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu