RECENZIE - Flori pentru Algernon de Daniel Keyes

 

Flori pentru Algernon este romanul unei ipoteze deopotriva fantastice si terifiante: ce-ar fi daca am avea puterea de a ne spori artificial inteligenta, daca intr-o buna zi ar fi la indemana noastra sa corectam nu doar o imperfectiune fizica, ci insusi creierul uman. Supusi impreuna experimentului, soarecele Algernon si omul Charlie vor trai, fiecare in felul sau, exceptionalul situatiei de a vedea lumea printr-un alt coeficient de inteligenta, suportand consecintele nebanuite ale noii stari de fapt. 

O carte provocatoare si emotionanta, care pledeaza pentru suprematia sufletului in fata mintii, oricat de remarcabila ar fi aceasta din urma.

RECENZIE:

Flori pentru Algernon e o carte care m-a facut sa-mi pun multe intrebari de-a lungul lecturii si care m-a lasat, in final, cu un fel de gol in stomac si un amalgam de emotii. E un roman care-ti arata ce s-ar intampla daca stiinta ar sfida natura si un om ar capata "un alt creier", adica ar fi mai inteligent, poate chiar geniu. Cumva, de cand citisem descrierea romanului, ma gandeam ca asta e o lama cu doua taisuri, pentru ca-n primul rand mie imi suna in cap intrebarea "ce-ar fi daca e doar temporar si i-ar parea rau ca pierde acea inteligenta si toate acele cunostinte noi capatate, dar ce-ar fi daca dupa ce le-ar pierde ar ajunge mai rau decat era inainte?". 

Dand la o parte ideea extrem de fantastica, desi poate in viitor se va putea infaptui acest lucru, aceasta carte descrie foarte bine schimbarile ce apar in viata lui Charlie. Si eu tind sa cred ca toate au fost naturale, nimic n-a parut fals sau teatral, dar mai ales eu l-am inteles si niciodata nu mi s-a parut nebun sau ciudat. Nu-i usor sa fi "scos" din universul tau, sa-ti umble cineva prin creier, si apoi sa ti se dea iar drumul. Pentru ca noi privim lumea prin ochii nostri si inregistram totul cu ajutorul creierului; asa ca atunci cand avem altul "nou" logic ca lumea e deformata sau mult mai complexa, oamenii ii vedem altfel, totul capata alte fete si ne schimbam si noi.

Inca stau si ma gandesc daca a fost o idee buna acel experiment si mai ales ce-a oferit. Normal ca Charlie a devenit extrem de istet si semana cu un fel de robotel care simtea nevoie sa invete tot, dar (si aici autorul a subliniat extrem de bine) desi i-a "crescut" mintea si si-a largit orizonturile, el nu s-a dezvoltat si emotional sau n-a capatat experienta. Inteligenta nu-ti ofera si sentimente, constiinta, nu te ajuta sa gandesti moral. Degeaba Charlie era genial, daca nu putea sa-si umple golul din suflet si nimeni nu parea sa-l inteleaga, toti vazandu-si de propriile interese sau privindu-l ca pe-un obiect, sau pur si simplu zicandu-i ca acum ii priveste de sus. El n-avea nicio vina si e ca si cum i-ai pune un creier uman unui purice si apoi ii zici de ce filozofeaza.

Ce incerc eu sa zic e ca acesti "medici" ar fi trebuit si n-ar fi trebuit sa faca experimentul. Da, e extrem de important pentru omenire si stiinta si bla bla, dar a schimba viata unui om nu e ceva ce noi ar trebui sa putem face. Oricat de bune intentii ar fi avut ei n-au putut controla schimbarile din viata lui Charlie, emotiile lui, toate acele lupte pe care el incerca sa le castige, dar nu stia cum, si mai ales turnura pe care au luat-o apoi lucrurile. Poate ca experimentul ar fi fost perfect si ar fi durat vesnic, fara consecinte, dar nu s-ar fi intamplat totusi ceva? Avem dreptul sa fim asa inteligenti, s-avem si o familie fericita si bunuri si tot? Ok, incep sa bat campii, dar ce incerc eu sa zic e ca nu e normal ca cineva sa fie "modificat" si sa nu existe consecinte, interioare sau exterioare, iar aceasta carte prezinta extrem de bine totul. 

Ar fi multe de discutat legat de aceasta carte si de ideea pe care o aduce in discutie, dar am sa ma opresc aici si o sa mai vorbesc doar putin despre Charlie. Mi-a placut foarte mult personajul, chiar daca la inceput era el mai simplist in gandire, totusi era fericit, optimist si nu punea prea multe intrebari; cred ca-n stadiul asta oamenii au parte de o pseudo-fericire continua si poate e bine. Insa treptat caracterul lui se schimba si nu de putine ori am ramas surprinsa. Si cu cat se apropia finalul bataile inimii mi-o luau razna, pentru ca aveam mintea plina de teorii si ma atasasem de el... iar apoi BOOM! finalul. 

V-ati dat seama din aceasta recenzie enorma ca mi-a placut cartea, ca m-a pus pe ganduri si ca v-o recomand, da? Sper sa o citeasca si mai multi si sa aud prin mai multe locuri de ea, caci merita si nu-i nici foarte stufoasa. Iar Charlie e cu adevarat un om special.

5/5